Se afișează postările cu eticheta Ecologic. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Ecologic. Afișați toate postările

Pui Organic(Bio) de la supermarket ?

 Pui în aer liber - dar nu atât de liberi cat s-ar crede!



Cred ca va ganditi, ca noi toti inainte de a trece pe la supermarket, sa cumparati numai ouă ecologice şi pui crescuti ecologic. Da, aceste pasari nu au un sistem sau rutină de administrare de antibiotice, dar nu au intotdeauna acces la fel de mult în aer liber , asa cum credeti dvs.
Este de preferat cresterea free range cu hrana organica in gospodariile populatiei si achizitionarea de acolo.
Puii în aer liber, în principal, sunt adăpostiti în hale mari care au acces la aer liber. Aşa că mulţi pui nu pot găsi uşa deschisă spre exterior, si prin urmare, petrec mai mult timp în interior decât afară.
În plus, în timpul sezonului umed acesti puii in loc de aer liber ar putea fi adăpostiti în hale pentru săptămâni la un moment dat.

Multe ferme de pui în aer liber nu au spaţiu pentru rotaţia efectivelor iar hranirea lor este permis a se face in curte cu furaje modificate genetic.



Noi analizăm puii crescuti organic. Fermierilor de pui organici nu le sunt permise cantitati mai mari de 5 pui pe metru pătrat. La suprafata de pasunat mare, este dubla rata de alocare pentru puii de găină în aer liber, iar acest lucru este permis doar dacă toţi puii organici au acces bun la păşune şi rotaţia efectivelor la păşuni odihnite este obligatorie.
 Nu există nici o rutină pentru utilizarea antibioticelor şi administrarea  furajelor modificate genetic nu este permisa. In cresterea Organica este permisa doar ca hrana sa fie prelucrata in granule din cereale si stoturi organice certificate, iar bunăstărea puilor este primordială.
În timp ce unele ferme de pui recurg la hranire forţată şi lumină artificială pentru a creşte producţia de oua, fermele ecologice trebuie să respecte ciclul de pui şi permite hranire fortata și lumina artificiala doar la trecerea de la pui crescuti la gaini de oua devenind ferme producătoare de oua.
Si daca tot vorbim de pui crescuti organic, multe etichete “ tin mortis” sa ne aiureasca cu inscriptii ca “ corn–feed” pe carnea de pui din import asta nu inseamna ca decat ca puiul sau gaina a fost hranita cu porumb fara a se specifica daca a fost sau nu modificat genetic si/sau utilizate chimicale pentru cresterea lui.
De asemenea inscriptia “ chemical free “ sau “ fara chimicale” nu inseamna decat ca s-au folosit sau nu substante chimice la spalarea si ambalarea pui;or sacrificati.
Deci, asta este ce avem, oameni buni.
A obtine raspunsuri adevarate la intrebarile cum au fost crescuti puii in fermele care au pus produsele pe rafturi este imposibil sau obtinem o minciuna.
 Pentru cei dintre voi care nu aveti ferme, ferme mici sau un petic de pământ pe langa casa, poate face  o diferenţă în modul în care produsele alimentare este produs de către alţii doar citind cu atentie etichetele de produs sau facand comparatie cu produsele din gospodariile individuale pe care le cunoasteti.
Carnea ieftina de pasare din comert nu va fi niciodata organica oricat de mult ar dori supermarketurile sa va atraga ca clienti.
Gaina crescuta free range , organic

BIO sau ECO ?

Bio sau Eco ?

seimenisolMo.ro


   Referitor la produsele agricole , m-a intrebat cineva care este diferenta intre Ecologic si Bio. O sa dau definitiile acceptate de orgaismele de reglementare romane si europene.
   BIO - Orice produs nemodificat genetic si care nu a fost contaminat de chimicale de nici un fel , compus sau crescut numai cu elemente organice.
   Exista niste reguli legiferate specifice pentru a certifica un produs Bio , respectarea si verificarea lor timp de mai multi ani de organismele legal constituite pentru acest scop fiind singura certificare acceptata pe piata.
   Continutul de elemente  naturale trebuie sa fie de minimum 95% , 95 % ingrediente Bio  .


   ECO - Produse fara ingrasaminte chimice . Nu sunt admise pesticide , ingrasaminte artificiale , organisme modifivate genetic , supunerea produselor agricole la radiatii , acceleratori de crestere sau coacere artificiali .
   Continutul de elemente  naturale trebuie sa fie de minimum 95% , 50 % ingrediente Bio  .
  In realitate , pragul dintre ECO-BIO-ORGANIC este foarte firav , recunoasterea fiind facuta doar de certificare.

Cum se inmultesc ramele . Partea a II a



Cum se inmultesc ramele
Partea a doua
  

  În partea a doua, râmele încep să secrete un lichid care le acoperă corpul în întregime (beznă totală) formând un tub mucilaginos. Acesta alunecă din cauza mișcării de târâre pe sub pământ a râmei, ca o husă, spre capătul opus direcției de înaintare. Trece pe deasupra celor două deschideri sexuale moment în care ouăle (din organul feminin) și săculeții cu spermă (colectați din organul masculin al partenerului) se desprind. 
 Fertilizarea are loc în exteriorul corpului râmei, dar înăuntrul tubului protector care, odată ajuns pe pământ (sau mai corect în pământ) se usucă și se micșorează, formând un înveliș protector peste ouăle fecundate, devenind un cocon.      
 Coconii sunt depozitați adanc în tuneluri, sub linia de înghețare a solului unde stau la clocit între 30 și 60 de zile.  
 Coconii pot sta în pământ ani nesfârșiți dacă nu se întrunesc toate condițiile necesare, despre care nu se dau detalii, cu ouăle înăuntrul lor, până să iasă puișorii de râmă afară. De fapt, puișorii nici nu vor ieși, pentru că nu sunt în stare să spargă găoacea. Găoacea e dizolvată de niște bacterii speciale din sol, care vor deveni imediat prima sursă de hrană ale viermușilor.

Cam asta e, în câteva saptamani, râmele vor fi mature sexual și o iau iar de la capăt.

Acum m-am liniștit. Am elucidat-o și pe asta
Sursa : ABC in pescuit publicat 2009

Cum se înmulțesc râmele ? - partea 1-




Cum se înmulțesc râmele


 
  Am căutat de m-am omorât, pe internet, cum se înmulțesc râmele.   
M-a apucat deodată setea de cunoaștere. N-am găsit decât articole despre ferme (vermicultură). În limba română. Despre înmulțire nu se suflă un cuvânt, fiind un secret împotriva concurenței neloiale. Am folosit toate cuvintele cheie pe care mi le-am imaginat, inclusiv copularea la râme, doar doar.
  La ”reproducerea râmelor” mi-au iesit numai rame de tablouri. În sfârșit, am găsit informația în engleză, englezii ăștia sunt niște gentlemani.
 Ce știam eu: că râmele se divid în două pe la inelul acela îngroșat al lor și fiecare jumătate se reface și așa devin două râme.
 Ce aflu: că o râmă e dotată, iată ce numesc eu dotare, cu ambele organe sexuale și cu toate astea are nevoie de un partener pentru a se împerechea.  
 E noroc chior pentru că râmele se întalnesc pe bâjbâite. Nici nu aud, nici nu văd, nici nu se miros. Se detectează după vibrații. 
 Când se întâlnesc, se lipesc cu segmentele și inelele una de cealaltă, se prind bine cu piciorușele ca niște perișori (deci se îmbrățișează) și se rostogolesc într-o rână adoptând poziția 69 după care încep activitatea febrilă. Activitatea febrilă ține vreo 2-3 ore bune. 
 Le-a pus Dumnezeu mâna-n cap de atâta huzureală.
 După huzureală își dau drumul și o tulesc înapoi în tunelurile lor întunecoase. Sperma este depusă și înmagazinată în săculeți speciali.

Urmează partea a doua ...


Sursa : ABC in pescuit publicat 2009

Rama de compost sau pescuit , Eisenia fetida



Cum sa identifici Eisenia fetida, rama de compost (pescuit).


Brandling worm
Nume stiintific
Eisenia fetida


Locul unde traieste

De obicei găsite în compostul de gradina, dar, de asemenea, apare în loc umed , de descompunere de gunoi de frunze, soluri bogate in materiale organice şi gunoi de grajd .


Hrana
Mănâncă vegetaţie in putrezire


Marime

Dimensiunea tipică de adult este de 6cm


Caracteristici

  • Întregul corp este inelatin benzi pe suprafața sa superioară
  • Suprafața superioară are benzile roșii întunecate, cu o bandă mai restrânsă palid roz sau gălbui între ele.
  • Şaua, are de obicei, o culoare similare la restul corpului 
  • Poate emana un miros neplacut gălbui lichid atunci când este manipulata

·       

Metoda de crestere a ramelor pentru pescuit - continuare ...



Metoda de crestere a ramelor in gospodarie
sursa:  Dr. biol. Petru Burian, 14.05.2007

 Cautam in curte (gradina) un loc umbros si relativ ferit de curenti de aer (preferabil langa un zid, gard, etc.) unde construim din scanduri sau cu zidarie usoara (BCA) un „tarc” direct pe pamant. Dimensiunile sunt la alegere, dar recomandabil este un volum de aprox. 2 mc, cu o inaltime de 0,7 - 0,8 m.Spatiul rezultat se imparte transversal in doua, printr-un perete despartitor din scanduri distantate intre ele la 1 - 2 cm. Depozitam in unul dintre spatii frunzarul si ramele adunate in padure, dupa care udam usor „crescatoria” si totul este gata.
Logica celor doua spatii este simpla: vom incepe cresterea ramelor in unul dintre ele, iar cand acesta se va umple cu compost (pamant organic) vom incepe depozitarea resturilor vegetale in spatiul alaturat, ramas gol. Ramele vor migra spre sursa de hrana iar compostul rezultat, poate fi utilizat in gradina. Prin utilizarea alternativa a celor doua spatii, crescatoria poate functiona un numar mare de ani.
Ce vom face in continuare ? practic mai nimic. Vom avea doar grija ca in aceasta incinta sa depozitam toate resturile vegetale din gospodarie, provenite in cursul anului, respectiv: iarba cosita; frunzele si lastarii de vita de vie (daca nu a fost recent stropita cu pesticide); frunzele pomilor fructiferi, cazute toamna; toate frunzele si tulpinile legumelor etc. Dintre speciile de  foioase sunt preferate in primele saptamani dupa moarte, frunzele de cires si de par, dintre speciile furajere trifoiul rosu, iar dintre resturile de legume, frunzele de ceapa. Numai frunzele de fag sunt consumate nedegradate, imediat dupa cadere.
Atentie ! nu se vor depozita aici frunzele de nuc, tulpinile si frunzele de rosii si cartofi.
Dintre resturile menajere, pot fi adaugate cojile de legume, fructe, produsele cerealiere. Deosebit de utile sunt cojile de oua zdrobite sau macinate fin, ele constituind un important aport de calciu.
Daca este foarte cald, sau nu a ploat de mult, vom uda periodic „crescatoria” avand grija ca surplusul de apa sa se scurga in sol sau prin peretii de scandura. În general este de preferat sa mentinem o usoara umiditate si o reactie neutra sau slab alcalina in crescatorie, deoarece daca solul devine acid ramele raman mult mai mici, iar in caz de uscaciune excesiva ele se retrag in sol. Trebuie stiute de semenea urmatoarele: Lumbricus rubellus rezista la temperaturi limita cuprinse intre 2 si 30 gr. celsius, temperatura optima fiind de 18 - 22 gr. Sub 10 grade adultii nu mai formeaza coconi iar ritmul de crestere a formelor tinere scade. Crescatoria se acopera cu o bucata de nailon de culoare inchisa sau un covor uzat, pentru a pastra umezeala, a tine mustele la distanta si sa impiedicam evadarea ramelor din noul lor mediu de viata.  
Acestea vor fi la inceput foarte active (mai ales noaptea), dupa acomodare insa se vor grupa in stratul cu umezala optima, unde se vor si inmulti. O aglomerare excesiva a ramelor intr-un spatiu restrans indica faptul ca ceva nu este in regula: prea multa umezeala, mediu prea uscat, prea acid, prea cald, prea rece, prea compactat sau lipsa de aer, in ultimele doua cazuri fiind necesara afanarea masei vegetale. Daca toate conditiile de viata sunt intrunite, ramele se vor inmulti din primavara pana in toamna. Desi sunt organisme hermafrodite, ramele se inmutesc exclusiv pe cale sexuata, prin alaturarea a doi indivizi si schimb reciproc de spermatozoizi. Dupa acuplare fiecare individ va secreta la nivelul clitelum-ului o substanta numita albumina, din care se va forma coconul. Acesta are forma rotunda, culoare alba, si contine cate 8 - 10 oua, din care dupa eclozare supravietuiesc de regula 3 - 4 exemplare. Pe durata maturarii oualor, in aprox. 3 saptamani (functie de temperatura), coconul se mareste si isi schimba culoarea, devenind galben, maro si rosu in ultima etapa, cand are marimea unui sambure de strugure. La eclozare ramele tinere au culoare alba cu nuante roz.
Ramele au, in sol si in afara solului, numerosi dusmani naturali. Multe rame sunt mancate in sol de cartite, soareci, gandaci si larvele acestora, iar la suprafata solului cad adeseori prada pasarilor.
Daca depozitam in crescatorie o cantitate mare de fructe stricate, riscam o inmultire excesiva a „musculitei de otet” (Drosophila melanogaster) care nu dauneaza ramelor, dar ne poate deranja prin numarul mare de indivizi. În acest caz putem folosi o capcana simpla, realizata dintr-o sticla de plastic, astfel: in zona de mijloc a sticlei, cu un cui subtire, incalzit, facem numeroase gauri; turnam in sticla suc de fructe, bere sau vin acrit, adaugam 2 picaturi de sapun lichid si inchidem sticla cu dopul sau. Gaurile vor fi suficient de mari pentru ca musculitele sa intre in sticla atrase de hrana, dar nu vor mai gasi calea de iesire, sfarsind inecate in lichidul din interior.
Pentru a avea o „crescatorie” eficienta vreme indelungata, trebuie sa avem grija de doua aspecte: sa asiguram permanent sursa de hrana si sa nu extragem o cantitate excesiva de rame, periclitand astfel perpetuarea populatiei.