Conditii de iarna pentru pasarile noastre

Conditii de iarna pentru pasarile noastre

Obtinerea unei bune  productii de oua si iarna, dar si pentru pastrarea pasarilor  intr-o stare de sanatate optima necesita sa urmam cativa pasi importanti .

 Este foarte indicat sa avem un adapost de iarna la pasarile de curte, cat mai bine protejat de curentii reci de aer si mai ales sufficient de izolat pentru mentinerea temperaturii in incinta mai ridicate, de preferat mai mare de 10 gr. C. Cum insa in majoritatea gospodariilor noastre nu avem un spatiu in perioada de iarna prevazut pentru pasari, trebuie sa includem in pregatirile gospodaresti de vreme rece si reparatiile necesare obtinerii unui spatiu adecvat pasarilor noastre.

Renovarea cotetelor de pasari trebuie sa tina cont de anumiti factori care influenteaza major productia de oua si starea de sanatate a pasarilor.

 In perioada de toamna – iarna cand temperaturile scad sub 8-12gr. C  pasarile noastre isi pierd “ pofta” de a face oua si acumuleaza doar pentru a rezista frigului care urmeaza. Deci, desi aceasta perioada de pauza in ouat nu ar trebui sa fie mai mare de 2 sapt., majoritatea gainilor din gospodariile mici inceteaza aproape definitiv ouatul pana spre perioada de primavara, iar prima productia de oua din prima saptamana nu este indicata pentru incubat.  Criteriile de care trebuie sa tinem seama in pregatirea adapostului de iarna la pasari sunt:

1.       Caldura in adapost – temperatura cea mai buna pentru productia de oua este 13gr.C ,  iar dupa scaderea sub 8 gr.C  ouatul se diminueaza progresiv. Temperatura in adapost afecteaza in mod direct gainile, iar pastrarea temperaturii la un nivel acceptabil se poate realiza prin etansarea peretilor la nivelul acoperisului (sa previna iesirea aerului cald) prin instalarea unei folii de polietilena sub acoperis, etansarea deschizaturilor pe timp de noapte, etc.

2.       Umiditatea in adapost - Schimbarea asternutului din cotet cu unul uscat si curat si eliminarea din spatial de dormit al pasarilor a surselor de umezeala, inclusiv al vaselor de apa de baut, ventilatie pe parcursul zilei intre orele cu temperaturile cele mai mari ale zilei. Asternutul se intoarce cu furca periodic la cateva zile pentru a usura fermentarea si mentinerea unei temperaturi mai ridicate deasupra solului.

3.       Calitatea aerului din adapost – Trebuie asigurata o aerisire zilnica a cotetului pasarilor, iar pe timpul noptii asigurata o sursa de aer proaspat, insa care sa nu fie directionata direct spre zona de culcat a pasarilor.

4.       Lumina in adapost – Ca o idee generala pasarilor le trebuie cca.14 ore de lumina pentru a se hrani normal, afectand si productia de oua. Se pot folosi becuri moderne de cativa wati care pot fi controlate prin temporizatoare din comert sau se aprind dupa necessitate .

5.       Hrana si adaparea – Hrana trebuie asigurata cu 10-20% mai multa ca in timpul verii, iar dimineta in zilele cu temperaturi sub 1-2 gr. C este indicat sa se dea apa calda, 35-55 gr.C  si o prima transa de mancare tot calda. Nu se recomanda ca masa de seara sa fie apoasa pentru a preveni inghetarea gusei si aparitia bolilor de plamani. Se administreaza suplimentar morcov ras, graunte incoltite, frunze din fan de lucerna , varza cruda tocata si de asemenea, separat, o sursa de calciu furajer.

Se prefera ca densitatea de pasari sa nu depaseasca 4-5 pasari pe /m3 de pardoseala sau mai putine  pentru cele mixte, pentru a nu prejudicia aerul din interiorul adapostului din cauza dejectiilor si a preveni umezeala.

01.dec. 2014

Despre productia de oua

 Preluare Agro

 

Cresterea gainilor pentru oua. Factori ce influenteaza productia de oua.

Factori ce influenteaza productia de oua. Gaini pentru oua, cresterea gainilor, ferme de gaini ouatoare.

Oul de gaina este pentru om unul dintre cele mai pretentioase alimente, datorita valorii nutritive ridicate. Dintre toate alimentele, numai ouale si laptele sunt considerate alimente complete deoarece contin in proportii necesare toti principii nutritivi (glucide, lipide, proteine, saruri minerale, apa).

Factorii care influenteaza productia de oua

Specia: volumul productiei de oua este diferit la fiecare specie de pasari. Astfel, la gaini, productia de oua este mare, ajungand la unii hibirizi industriali pana la 250-270 bucati oua, in 13-14 luni de exploatare. La curci, productia de oua dintr-o perioada de ouat este in medie de 80-90 oua. La rate, productia de oua este foarte variata, la unele rase fiind foarte mare, ceea ce duce la o productie mare apropiata de a gainilor (180-220) oua. La gaste, perioada de ouat este scurta si productia variaza intre 20-80 oua.

Rasa: determina variatii ale productiei de oua in cadrul aceleiasi specii in limite foarte largi. Astfel, la gaini productia de oua variaza in functie de rasa de la 120 oua la rasele grele, pana la 225-260 oua pe an la rasele specializate pentru productia de oua. La rate, de asemenea, productia de oua este foarte mult influentata de rasa. La curci si gaste, productia de oua este mai putin diferentiata de rase, aceste specii fiind selectionate si crescute mai mult in directia productiei de carne.

Individul: din analiza individuala a productiei de oua se desprinde faptul ca, in cadrul unui lot de pasari, se disting indivizi cu productii scazute, medii sau ridicate. In special la gaini si rate, deseori se intalnesc indivizi care au o productie de oua cu mult peste media celorlalti. La rasele neameliorate, variabilitatea productiei de oua de la individ este foarte mare, lucru care influenteaza negativ productia.

Varsta: influenteaza foarte mult productia de oua. Astfel, la gaini, productia maxima de oua se obtine de obicei in primul an de ouat. La curci, cea mai mare productie de oua se obtine in primul an de ouat. In al doilea an, productia scade treptat. La rate, productia de oua creste in al doilea an si dupa aceasta varsta scade. La gaste, productia de oua creste de obicei pana in al treilea an, dupa care incepe sa scada.

Precocitatea ouatului: prin precocitatea ouatului sau precocitatea sexuala intelegem periaoda de timp scursa de la scloziune pana la producerea primului ou. Cu cat puicutele de inlocuire din rasele usoare incep sa oua mai devreme, dar nu inainte de varsta de 12-13 saptamani, cu atat productia de oua va fi mai mare. La gaste, ouatul incepe dua varsta de 8-10 luni, iar la curci dupa varsta de 7-10 luni, in functie de rasa.

Instinctul de clocit: la pasarile cu instinct de clocit dezvoltat, productia de oua inceteaza in perioada clocitului, iar dupa desclocire ouatul incepe cu o intarziere care variaza intre 1-20 zile. La rasele de gaini usoare, specializate pe productia de oua, instinctul de clocit este foarte redus sau chiar a disparut, pe cand la rasele de haini mixte sau grele, instinctul de clocit se manifesta cu mai mare intensitate. La curci si la gaste, instinctul de clocit se manifesta cu mai mare intensitate. Ratele in general nu cad closti.

Naparlirea: acest produs fiziologic este insotit de scaderea sau chiar intreruperea productiei de oua. Gainile prezinta o mare variabilitate in ceea ce priveste timpul cand incep sa naparleasca si perioada cat dureaza acest proces. Astfel, gainile slab ouatoare incep naparlirea mai devreme fenomen ce dureaza 5-6 luni. Gainile bune ouatoare incep sa nasparleasca mai tarziu si procesele dureaza 3-4 luni, iar gainile foarte bune ouatoare incep naparlirea prin noiembrie si dureaza 6-8 saptamani. Indiferent cand incep naparlirea, se termina de obicei in ianuarie - februarie.

Alimentatia pasarilor este factorul de mediu principal si chiar determinant in realizarea unei productii de oua corespunzatoare potentialului productiv al fiecarei specii si rase. Cercetarile efectuate au stabilit pe fiecare specie si categorie in parte cerintele in substane nutritive, fapt care a dus la realizarea unor retete furajere adecvate. S-a observat ca respectarea acestor retete furajere asigura o productie superioaara de oua, iar nerespectarea lor duce la scaderea substantiala a productiei. De asemenea este stabilit ca prin neasigurarea unui front de furaje corespunzator, productia de oua scade cu 10-12%, iar lipsa de apa poate duce chiar la incetarea ouatului.






Autor: Dragos Stefan

Boli ale gainilor si porumbeilor

- BOALA NEWCASTLE

-PSEUDOPESTA AVIARA

DESPRE  PARAMIXOVIROZA

Boala este cauzata de un paramyxovirus. Virusul are o rezistenta destul de scazuta in mediul exterior, fiind sensibil la radiatii solare si temperatura, distrugandu-se in mediul exterior in cateva ore vara si in cateva zile iarna. In adaposturi contaminate incorporat in gainatul pasarilor rezista pana la doua luni. Dezinfectantele uzuale in concentratii normale distrug virusul in cateva minute. Deci pentru dezinfectia adaposturilor, dupa terminarea episoadelor de boli se pot folosi soda caustica 2%, formol 2-5%, Forsept 1-2% etc.

Simptomatologic: in marea majoritate a cazurilor sunt afectati puii, si in special puii de vara. Practic boala afecteaza la fel toate categoriile de varsta, dar de obicei pasarile adulte sunt vaccinatei la inceputul anului, iar puii la inceputul verii, ramanand exemplarele de vara descoperite din punct de vedere imunologic.

Se prezinta sub mai multe forme clinice: digestiva, nervoasa si atipica.

Primele simptome care apar sunt falsa diaree, care practic este eliminarea urinei fara sa fi fost reabsorbita apa, cum ar fi normal. Intr-un lac mare de apa, eliminat de pasare, apare gainatul consistent. Pasarea de obicei inca mananca normal, uneori vomita continutul alimentar, este destul de vioaie, insa consuma foarte multa apa si cauta sa linga pamantul sau orice piatra, probabil din cauza pierderilor acute de saruri minerale eliminate deodata cu urina. Mai tarziu cu avansarea bolii pasarea bolnava se deshidrateaza, slabeste, devine apatica, sta trista, cu penele zburlite si moare dupa o evolutie de 10-20 zile.

Forma nervoasa este mult mai des intalnita si manifestata prin tulburari de echilibru, imposibilitate de a nimeri grauntele cu ciocul. Caracteristica este sucitul gatului (torticolis)la pasare cu pana la 180 de grade astfel pasarea nemaiputind sa se adape sau sa se hraneasca. O hranire si adapare mabnuala timp de 1-2 saptamani poate fi salutara salvand pasarea de la deces.

Simptomele apar cateodata sub forma de crize. Alta data pasarea se pare ca se sperie de ceva fara sa aiba vreun motiv vizibil. Forma nervoasa apare de obicei dupa cateva exemplare care manifesta numai diaree, sau ca si continuare, dar mai tarziu poate sa inceapa boala direct cu simptome nervoase, fara falsa diarea amintita mai inainte. Pasarile cu forme nervoase nu prea exagerate, care poate sa se alimenteze au sansa de vindecare dupa o evolutie de 2-3 luni, dar de multe ori raman cu sechele. In cazul formelor atipice, care apar mai ales la sfarsitul episoadelor de imbolnaviri ne putem intalni cu semne care nu sunt caracteristice ca de ex. slabirea pasarilor, naparlire anormala, diaree etc., practic orice simptom este posibil.

De fapt de multe ori simptomele amintite mai sus se succed chiar in ordinea descrisa, inclusiv si cele din forma atipica.

Este o boala cu o rata a imbolnavirilor foarte ridicata 80 - 90% (morbiditate ridicata) si cu pierderi mari de obicei peste 80% (mortalitate ridicata).

Exemplarele afectate de forma nervoasa sunt cel mai usor recuperabile, dar numai in cazul in care pasarea poate sa manance . Boala evolueaza de obicei timp de 6-10 saptamani, decimand efectivele nevaccinate.

Se intalnesc si complicatii cu alti germeni bacterieni cum ar fi micoplasme, chlamidii, sau chiar salmonelle diversificand simptomatologia bolii.

Morfopatologic: la examenul necropsic (a cadavrelor) rinichii sunt mariti, iar in cavitatea abdominala apar cristale de urati, asemanatoare cu gipsul, un praf alb in lichidele abdominale si toracice.

Nu exista tratament specific la ora actuala pentru aceasta boala fiind vorba de viroza. Pasarile bolnave pot fi tratate  alimentandu-le artificial si prin administrare de apa, sau mai de dorit electrolit cu sonda, vindecarile nefiind imposibile. Fara aceste interventii pasarea bolnava poate sa moara de foame, sau de deshidratare, nefiind in stare sa se hraneasca singura.

Pentru combaterea infectiilor bacteriene secundare trebuie sa folosim antibiotice cu spectru larg, cum ar fi: enrofloxacina, tetraciclinele, etc. precum si polivitamine.

In efectivele bolnave vaccinarea este inutila, sau chiar contraindicata. Totusi la inceputul episoadelor se recomanda vaccinarea cu LaSota, un vaccin folosit la gaini contra pseudopestei aviare.

Cea mai buna cale este folosire vaccinului LaSota in apa de baut in jurul mijlocul lui ianuarie, dupa care la doua saptamani urmeaza vaccinarea cu Paramixovacol administrat subcutanat. Imunitatea se instaleaza dupa 2-3 saptamani de la inoculare si este destul de buna, dar se garanteza numai pentru 6 luni. Este un vaccin destul de ieftin, dar daca trebuie platita si manopera la medicul veterinar. Cred ca sunt mai indicate vaccinurile care ofera imunitate mai lunga (de un an). De dorit ar fi si schimbarea macar la doi-trei ani a vaccinului folosit.

Inainte de vaccinare cu doua saptamani este de dorit tratarea pasarilor pt. paraziti interni (Evomec), iar dupa vitaminizarea timp de 2-3 zile.