CRESTEREA CURCANILOR - O AFACERE PENTRU ACASA

 Scurte informatii despre cresterea curcanilor

Această pasăre face parte din categoria animalelor crescute exclusiv pentru carne. Curcanul, ca pasare de curte se regăseşte în clasa Meleagris ce cuprinde 6 subspecii. Din acestea 6, două au ajutat la perpetuarea curcanului modern: Meleagris gallopavo şi Meleagris ocellata. Pentru mulţi fermieri, această pasăre e o adevărată mină de aur deoarece raportat la carnea rezultată şi profitul obţinut, se investeşte relativ puţin într-o crescătorie de curcani.

Scurt istoric al speciei 

Curcanul e o pasăre originară din nordul Statelor Unite ale Americii, fiind domesticită de către locuitorii continentului american. Există dovezi clare care atestă că aztecii foloseau foarte mult carnea de curcan pentru că e bogată în proteine (atât carnea cât şi ouăle produse), penele fiind utilizate în scopuri decorative.

Primii curcani au ajuns în Europa datorită spaniolilor care au împrumutat obiceiul creşterii acestor păsări. Odată aduşi pe bătrânul continent, spaniolii au început să perpetueze specia, astfel că azi avem Curcanul Spaniol sau Royal Palm.

De asemenea, se presupune că locuitorii coloniilor americane vânau curcani sălbatici pentru a-i găti de celebra sărbătoare americană Thanksgiving. Odată cu începutul secolului 20, popularitatea acestor păsări a atins cote impresionante, ajungându-se chiar la obţinerea unor specii noi precum Beltsville Small White.

Înaintea celui De-al Doilea Război Mondial, carnea de curcan era un lux, cel puţin în Marea Britanie, folosindu-se mai mult carne de gâscă sau de vită. Cele mai întâlnite specii de curcani din Anglia zilelor noastre sunt Norfolk Black şi Norfolk Bronze (sau Cambridge Bronze) 

Cresterea curcanilor acasa (microferma)

 Pentru a creşte aceste păsări, ai nevoie de ouă pentru incubator sau de pui mici. Odată ce curcanii au ajuns în săptămâna 5/6, poţi decide pentru ce îi vei creşte. Fie pentru ouă, pentru a-ţi asigura perpetuarea speciei şi necesarul de proteine, sau pentru carne.

Dacă vrei să creşti doar câţiva curcani, pentru consum casnic, atunci ai nevoie de o curte plină de vegetaţie pentru aceste păsări.

În cazul unei crescătorii bine pusă la punct, trebuie să ştii că ouăle de curcă pentru clocit trebuie produse în ferme unde se află şi genitorii. Se recomandă inseminarea artificială şi creşterea separată a masculilor de femele. O curcă va depune ouă o perioadă de 24 de săptămâni, timp în care va depune între 90 şi 110 ouă/pasăre.

Perioada de incubaţie a unui ou de curcă este de 28 de zile. E foarte important ca mediul în care trăiesc femelele, dar şi cel în care sunt depozitate ouăle, să fie curat, pentru a se evita transmiterea unor viruşi patogeni precum microplasma. După prima zi după ce au fost puse la incubator, ouăle trebuie întoarse în incubatoare. Între 10 şi 14 zile se pot observa ouăle fertile şi cele infertile. Cele din urmă se vor scoate din incubator. După cele 28 de zile, puii rezultaţi pot fi crescuti în adaposturi speciale, separându-se masculii de femele deoarece există diferenţe de creştere între cele două sexe.

Hrana puilor consistă în principal în făină de mălai, mâncare din soia îmbogăţită cu vitamine şi minerale. În funcţie de vârstă şi felul în care se dezvoltă, se vor adăuga porţii de hrană bogată în proteine, carbohidraţi şi grăsimi.

 Adaposturile pentru păsări pot fi construite din carton sau plasă de sârmă. E foarte important ca toate spaţiile unde vor locui puii să fie igienizate şi dezinfectate, chiar dacă în acelaşi spaţiu au locuit alte generaţii de pui sănătoşi. În ţarc se vor instala radiatoare pentru a încălzi spaţiul şi becuri pentru iluminarea corespunzătoare iar ca aşternut se poate folosi rumeguş. Dispozitivele pentru hrană şi apă se vor vopsi cu roşu iar apa trebuie îmbogăţită cu 0,2g/litru cu glucoză.

În cazul în care observi semne de agresivitate şi de canibalism, se recomandă folosirea unor mici plăcuţe rotunde, de culoare verde sau multicolora. În felul acesta puii se vor certa pentru plăcuţă şi nu-şi vor ciuguli penele.