Principalele boli ale gainilor

Din nou despre principalele boli ale gainilor 

BOLI VIRALE

Pseudopesta aviara
De departe este cea mai periculoasă boală sub aspectul pierderilor economice datorate mortalităţilor şi a măsurilor ce trebuiesc luate pentru stingerea bolii. Afectează toate categoriile de vârsta, manifestându-se prin forma clinica supracută, cu o stare depresivă şi moarte în câteva ore. Forma clinica acută, cea mai obişnuită , cu febra, lipsa poftei de mâncare, pasările beau multă apă, practic se reped la adăpători după aprinderea luminii, stau cu aripile lăsate şi cu capul între aripi, diaree, cu fecale fluide de culoare verzuie, sau galben cenuşie, uneori cu strii de sânge, unele pasări respiră greu, zgomotos, strănuta, scoţând sunete anormale, se deplasează cu greu au pareze şi paralizii ale picioarelor, aripilor şi capului, stoparea ouatului. Forma clinica subacută, cu simptome asemănătoare formei acute dar mai atenuate, forma clinica cronica, la unele pasări care rezistă bolii dar sunt scheletice, au poziţii anormale ale capului.
Toate formele de manifestare pot coexista, mortalitatea variind între 30-100%, boala durând 7-10 zile.
Diagnosticul se stabileşte pe baza examenelor clinice şi a probelor de laborator, boala nefiind tratabila. Se declară oficial boala autorităţilor şi ferma va fi supusă măsurilor de carantina de gradul 1, conform legislaţiei sanitar veterinare în vigoare. Din fericire, boala poate fi prevenită prin vacccinare, cu rezultate foarte bune şi care este obligatorie, conform schemelor de vaccinare stabilite de medicul veterinar.
Gripa aviară
În răspândirea gripei aviare un rol deosebit de important îl joacă păsările de apă. În general ele nu se îmbolnăvesc dar elimină o mare cantitate de viruşi, astfel încât ele reprezintă un rezervor permanent de agenţi patogeni.
Gripa aviară de tip A cu subtipurile H5 şi H7 este o boală de o mare contagiozitate, la apariţia unui singur caz zona respectivă intrând obligatoriu în carantină.
Receptive la gripă sunt în general raţa, găinile, curcile, gâsca. Bibilica, prepeliţa, fazanul etc. Dar şi multe din mamifere, cum ar fi porcul, calul, cânele pisica, omul.
Sursa de infecţie o constituie în general animalele infectate, contactul direct cu acestea sau ciâonsumul accidental de păsări infectate.
Din punct de vedere clinic boala se manifestă acut sau periacut, morbiditatea ajungând la 100% cu o rată a mortalităţii de 10-90%.
Boala durează 2-4 săptămâni manifestându-se prin tulburări de orientare, cavităţile sinuzale sunt foarte umflate, respiraţie îngreunată.
Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice şi se confirmă prin analize de laborator.
În cazul apariţiei subtipurilor deosebit de patogene, efectivele de păsări se sacrifică de necesitate, nu se permite efectuarea de tratamente, iarîn zonă se introduc măsuri de carantină deosebit de severe. Toată zona contaminată se decontaminează energic şi se controlează eficacitatea lucrăilor de eradicare a gripei aviare.
Pentru evitarea apariţiei gripei aviare se recomandă respectarea măsurilor sanitar-veterinare specifice şi nespecifice. Folosirea echipamentului de protecţie, decontaminarea periodică a spaţiilor de producţie, accesul persoanelor străine în ferme strict interzis, folosirea filtrului sanitar-veterinar, etc.
Difterovariola aviara
Afectează toate categoriile de vârsta, apare la pasările cazate şi hrănite în condiţii necorespunzătoare, prezenţa păduchilor având rol în transmiterea bolii. Se manifestă prin febră ,dificultăţi în respiraţie, apariţia unor noduli de mărimea bobului de miei pe faţă , bărbiţe, creastă, pleoape, în jurul cloacei, faţa internă a aripilor, apariţia unor leziuni delimitate, acoperite de un depozit gălbui, grunjos în gură, pe limbă la comisura gurii, pe pleoape, scăderea ouatului. Mortalitate până la 50% la pasările slăbite, în 5-8 zile.
Diagnosticul este uşor de pus datorită leziunilor specifice. Pasările bolnave se izolează se tratează local cu antiseptice, după îndepărtarea depozitelor gălbui de pe leziuni, se administrează antibiotice în apa de băut sau injectabil. Concomitent se îmbunătăţesc condiţiile de cazare şi hrană, se face igienizarea şi dezinsecţia adăposturilor.
Se declară oficial boala autoritarilor şi ferma va fi supusă carantinei de gradul 3, conform legislaţiei.
Exista posibilitatea de vaccinare in caz de necesitate, sau la cerere.
Bursita infecţioasa
Boala se întâlneşte frecvent la puii tineri, până la vârsta de 5 săptămâni. Virusul se localizează la nivelul bursei lui Fabricius, pe care o lezionează şi care apoi se atrofiaza, cu efect imunosupresor, pasările îmbolnăvindu-se de alte boli (dacă scăpa de această boala) sau făcând ca rezultatul oricărui vaccin sa fie ineficient. Se manifestă prin stare de prostraţie, lipsa poftei de mâncare, tremurături, diaree, scăderea în greutate, lipsa coordonării mişcărilor. Se poate îmbolnăvi întreg efectivul, dar mortalitatea nu depăşeşte 20-30% din efectiv.
Diagnosticul se pune greu , doar cu ajutorul rezultatelor de la probele de laborator. Tratamentul este ineficient. Trebuie verificat dacă puii vin dintr-un efectiv matcă vaccinat prin certificatul sanitar veterinar. Se poate face vaccinarea cu rezultate bune , preventiv, la cerere.
Bronşita infecţioasa
Este o boală specifică găinilor de toate vârstele, caracterizată clinic prin tulburări respiratorii uşoare şi scăderea sporului de creştere în greutate a păsărilor şi tineretului de înlocuire, scăderea ouatului, modificarea cojii şi a conţinutului ouălor. Procentul de ouat revine la normal după 3 săptămâni daca boala nu se complica.
Diagnosticul se bazează pe evoluţia bolii, modificări în dinamica ouatului si calităţii ouălor, confirmarea se face prin examen de laborator.
Boala se declară oficial şi ferma intră în carantină de gradul 3.
Se poate vaccina efectivul de necesitate, sau la cerere.
Laringotraheita infectioasa
Manifestările clinice sânt de tip respirator, acut, cu raluri, căscături asfixie, senzaţia de sufocare a pasărilor, expectoraţii sangvinolente, care sunt expulzate pe aşternut, pereţi şi echipamentul din hală, scăderea ouatului. Mortalitatea ajunge la 10-15%, datorita infecţiilor asociate.
Diagnosticul se pune pe baza antecedentelor epizootologice, semnelor clinice şi va fi confirmat de laborator.
Boala se declara oficial şi ferma intră în carantina de gradul 3.
Boala lui Marek
Este o boala caceroasa limfoproliferativă-infecţioasă, infecţia producându-se prin ouăle puse la eclozionat, puii îmbolnăvindu-se din primele zile de viaţă. Apar tumori (limfoame) pe organele interne cel mai timpuriu de la 5 săptămâni, dar mai evidente între a 10 a şi a 15 a săptămână de viaţă. Puii prezintă manifestări clinice variate, cu mortalitate ridicată.
Diagnosticul se pune pe baza modificărilor anatomopatologice şi a examenelor de laborator.
Vaccinarea contra bolii lui Marek se practică obligatoriu la toate efectivele cu viaţă economică lunga şi conferă imunitate pe întreaga viaţă economică. Ca urmare trebuie acordată atenţie certificatelor sanitare veterinare eliberate de la ferma de achiziţie, în care sunt trecute toate vaccinările şi situaţia epizootologică a fermei.

BOLI BACTERIENE

Holera aviară
Din punct de vedere clinic boala poate evolua supraacut când pasările mor brusc fără semne clinice evidente, uneori cad moarte de pe suporturile pe care stau cocoţate. În formele acute, subacute şi cronice, apare o stare de prostraţie, cianoza crestei şi bărbiţelor, umflarea bărbiţelor, diaree alb-verzuie. Se constată o dublare sau triplare a mortalităţilor de la o zi la alta. Mortalitatea raţelor şi gâştelor din jurul fermei ne poate ajuta în stabilirea diagnosticului.
Diagnosticul se pune uşor pe baza evoluţiei bolii, semnelor clinice, anatomopatologice şi a examenelor de laborator.
Boala se tratează cu antibiotice şi chimioterapice, după izolarea pasărilor si îmbunătăţirea condiţiilor de cazare şi hrană care au contribuit la apariţia bolii.
Boala se declară oficial autoritarilor şi se instituie carantina de gradul 2.
Tifoza aviară
Pasările bolnave sunt somnolente, au febra, pene zburlite şi fără luciu, creasta şi bărbiţele sunt palide, uneori icterice iar în apropierea morţii cianotice. Diareea apare de la început, cu fecale lichide de culoare verzuie sau galbene ca sulful.
Diagnosticul ferm se stabileşte prin examen de laborator. Uneori când apar formele suraacute cu moartea imediata a păsărilor se poate confunda cu holera aviară.
Tratamentul are rezultate bune după eliminarea şi sacrificarea pasărilor bolnave, şi administrarea de antibiotice şi chimioterapice în apa de băut sau în furaje.
Boala este supusă declarării oficiale şi carantinei de gradul 3.
Pulloroza
Diareea alba bacilara (pulloroza) este o boala specifică găinilor şi curcilor, cu evoluţie gravă la puii mici şi cronică, cu localizare de obicei la ovar la găinile adulte. În cazul în care puii preluaţi de la incubator sunt infectaţi chiar în proporţie de 2-3% , mortalitatea poate ajunge variabil între 5-100%. Semnele clinice sunt: abatere pronunţata, puii stau trişti, ghemuiţi, beau multă apă, diaree cu fecale apoase, cu bule de gaz, de culoare albicioasă care formează un dop cretos care împiedică evacuarea fecalelor. La găinile adulte semnele bolii sunt puţin evidente, scade producţia de ouă, apar ouă deformate, peritonite urmate de poziţia de pinguin a găinii. Tratamentul constă în administrarea de antibiotice şi chimioterapice în furaje sau apă. Pentru a preveni boala se vor achiziţiona puii numai din efective indemne.
Boala este declarabilă oficial şi se instituie carantina 3.

MICOZE SI MICOTOXICOZE

Aspergiloza şi Aflatoxicoza
Aspergillus fumigatus este fungul iar aflatoxina este metabolitul acestuia.
Aspergiloza provoacă pneumonia micotică manifestată prin tulburări respiratorii iar aflatoxina provoacă hemoragii, tulburări de osificare, scăderi ale producţiei de ouă, ouă friabile, decalcificate.
Tratamentele au o eficienţă discutabilă şi ca urmare trebuie pus accentul pe profilaxie, prin folosirea unor furaje, aşternuturi necontaminate fungic.
Candidoza
Este o micoza manifestată prin apariţia unor leziuni alb verzui pe mucoasa bucală şi linguală şi uneori cu diaree cu fecale mucoide, la neînscrierea în curba de greutate. Apare după folosirea de furaje contaminate sau după folosirea în exces a antibioticelor în furaje.
PARAZITOZE
Parazitozele interne cele mai grave sunt coccidiozele care afectează în special puii, care prezintă fecale moi cu striuri de sânge. Puii bolnavi se izolează şi se tratează cu coccidiostatice, îmbunătăţindu-se condiţiile de zooigienă.
Ascaridioza este uşor de diagnosticat, prin prezenţa vizibilă a viermilor în fecale. Singamoza, poate provoca mortalităţi mari la puii proaspăt eclozionaţi care vin în contact cu parazitul. La circa trei săptămâni de viaţă, puii cască ciocul, se sufocă, au aripile zburlite, stau abătuţi. Din fericire la ambele boli există tratamente eficiente dacă se intervine la timp.
Parazitozele externe, ca şi cele interne apar pe fondul condiţiilor necorespunzătoare de zooigienă, reprezentanţii cei mai frecvenţi ai acestora sunt păduchii şi căpuşele de diferite specii. Există substanţe antiparazitare eficiente care pot rezolva problema.
TEHNOPATII
Creşterea şi exploatarea păsărilor în sisteme intensive, a dus la apariţia tehnopatiilor sau cum mai sunt numite a bolilor de civilizaţie. Cauzele apariţiei acestor maladii sunt slăbirea rezistenţei organice, tehnologii de creştere şi exploatare proiectate greşit cât şi erori în alcătuirea raţiilor furajere. Printre bolile tehnologice cele mai întâlnite noi amintim, sindromul ficatului gras şi îngrăşarea excesivă, sindromul ficatului gras hemoragic, steatoza hepatică a găinilor outoare, hepatosteatoza toxică, steatoza hepatică de natură micotoxinică, isteria aviară, năpârlirea timpurie, mâncarea ouălor, smulgerea penelor, ciupirea degetelor, canibalismul.
În general pentru bolile de civilizaţie nu există tratamente, în cel mai bun caz, la apariţia unui asemenea sindrom se pot limita efectele negative exercitate de aceste boli. Cea mai bună metodă de combatere este prevenirea apariţiei tehnopatiilor. Acest lucru se poate realiza prin realizarea unor reţete furajere corect echilibrate energo-proteico-mineralo-vitaminic, controlul strict al factorilor de microclimat şi păstrarea acestora în parametri specificaţi de fiecare ghid tehnologic a hibrizilor, respectarea densităţii optime etc.
Sindromul ficatului gras şi îngrăşarea excesivă
Afectează în primul rând tineretul la vârsta de 10-30 zile, dar se poate întâlni şi la indivizi mai tineri sau mai bătrâni. Cauzele principale a acestei maladii sunt condiţiile de hrană şi de întreţinere cât şi influenţa anumitor factori genetici. Apare în primul rând datorită alimentaţiei cu un nivel energetic deosebit de ridicat cât şi din cauza unei hipokinezii prelungite. Se manifestă în primul rând prin depunerea de grăsim, pe ficat, rinichi cât şi pe alte organe. Incidenţa bolii poate fi micşorată printr-o alimentaţie corect echilibrată energo-proteic cât şi prin asigurarea densităţii optime.
Sindromul ficatului gras hemoragic
Este o boală ce se întâlneşte mai des în fermele de creştere şi exploatare a găinilor outoare. Din punct de vedere al mortalităţii nu este o maladie alarmantă, dar provoacă importante pagube economice deoarece influenţează negativ producţia de ouă. Ca şi cauze putem menţiona ingerarea de glucide în exces cât şi greşelilor tehnologice.
Steatoza hepatică a găinilor outoare
Este echivalentă cu sindromul ficatului gras fiind o boală de sistem şi ca factori declanşatori menţionăm nivelul raţiilor din punct de vedere energetic mult prea mare, factori endocrinici cât şi factori tehnologici. Diagnosticul bolii se pune pe baza coraborării semnelor clinice, modificărilor anatomopatologice cât şi pe aspectul leziunilor macroscopice şi microscopice ale organelor şi ţesuturilor afectate.
Hepatosteatoza toxică
Este o maladie produsă în special de substanţe chimice, toxine vegetale, compuşi chimici şi se manifestă prin depuneri de lipide la nivelul ficatului, producând şi un colorit specific. Din motivul acesta, spre exemplu, şrotul de soia este administrat limitat găinilor outoare, deoarece provoacă o incidenţă mărită, datorită compuşilor toxici (glicozizi) pe care îi conţine acest şrot.
Steatoza hepatică de natură micotoxinică
Afectează toate categoriile de păsări, indiferent de vârstă sau categorie de producţie. Ca şi factori favorizanţi menţionăm micotoxinele şi în deosebi aflatoxinele, ocrhatoxine şi sterigmatocistina, care sunt substanţe chimice hepatotoxice.
Steatoza hepatică de natură micotoxinică se poate preveni prin controale periodice din punct de vedere calitativ a nutreţurilor administrate în hrana păsărilor.
Isteria aviară
Această tehnopatie se manifestă printr-o stare de excitabilitate sporită, care poate conduce la producerea de ouă fără coajă sau ouă cu o coajă subţire, într-un număr excesiv de mare, hemoragii interne cât şi fracturi, etc. Factorii favorizanţi ai acestei maladii sunt zgomotele din hală, insuficienţa apei de băut, raţii furajere dezechilibrate din punct de vedere a sărurilor minerale (mai ales conţinutul redus în magneziu), dereglări ale programului de lumină, intensitate, durată, nerespectarea densităţii optime. În momentul în care într-un efectiv de păsări s-a produs această boală şansele de reabilitare a acestuia sunt foarte mici.
Năpârlirea timpurie
Este o consecinţă directă a dereglării programului de lumină, intensitatea fluxului luminos prea mare, schimbarea bruscă a fotoperodismului, etc., cumulate cu un exces în alimentaţie de calciu cât şi hiperfuncţia glandei tiroide etc. Pentru combaterea năpârlirii forţate se recomandă eliminarea factorilor favorizanţi care duc la apariţia acesteia.
Mâncarea ouălor
Acestă boală tehnologică poate apărea întâmplător, prin curiozitatea excesivă a păsărilor de ciugulire a ouălor sparte şi se extinde la întreg efectivul de găin outoare datorită intervenţiei factorilor de stres. Pentu eliminarea acestei maladii se impune observarea cu atenţie a efectivelor de păsări şi eliminare celor care prezintă acest sindrom.
Smulgerea penelor
Sindromul de smulgere a penelor, apare în primul rând carenţelor în aminoacizi esenţiali cu sulf, metionină, cistină şi cisteină, în macro şi microelemente ca şi în vitamine. Printre factorii favorizanţi se numără şi intensitatea prea mare a fluxului luminos, densitate prea mare, duritatea pardoselii. Datorită smulgerii penelor apar răni sângerânde, de aici până la canibalism nefiind decât un pas foarte mic. Ca şi metode de combatere menţionăm, eliminarea păsărilor afectate, administrare de nutreţuri bine realizate, administrarea de tranchilizande şi schimbarea luminii în lumină roşie sau verde.
Canibalismul
Este o boală tehnologică deosebit de gravă şi apare practic datorită oricărui factor tehnologic aplicat greşit. Astfel furajele greşit concepute, existenţa unui aer uscat în halele de producţie, peturbări ale programului de lumină şi intensităţii fluxului luminos, nerespectarea densităţii etc. Păsările preferă cu predilecţie următoarele regiuni corporale pentru atac: vârfurile atacurilor, articulaţia cotului, târtiţa, capul şi în special cloaca. Apariţia
prolapsului uterin apărut la începutul oatului, când cloaca este ieşită spre exterior, este locul preferat de ciugulire a păsărilor. În momentul în care apar sângerări, pasărea afectată nu se mai pot apăra, iar la un moment dat se lasă ciugulite. Pentru eliminarea acestei maladii de civilizaţie, se recomandă reducerea intensităţii luminoase în halele de producţie, folosirea luminii albastre sau roşii, asigurarea unei ventilaţii sporite, reducerea temperaturii din adăposturi, administrarea de furaje bine echilibrate în energie.