Ramele – bogăţia solului .Despre rame si humusul de rama , documente publice din Rep. Moldova.

Ramele – bogăţia solului 

După cum susţin specialiştii în domeniu, anual în Republica Moldova se pierd 600 mii tone de humus, solurile cu deficit de humus constituind circa 40% din suprafaţa

terenurilor agricole. Există riscul ca în următoarele decenii conţinutul humusului să

scadă în medie cu 10-25%, ceea ce va afecta substanţial calităţile fizice şi

microbiodiversitatea solurilor, cauzînd pierderi irecuperabile în agricultură. Cu toate că

există diverse strategii şi planuri naţionale de soluţionare a acestei probleme, puţini le

cunosc şi le implementează. Motivul ar fi că nu toţi fermierii de rînd au acces la ele sau

îşi pot permite să utilizeze metodele şi tehnologiile descrise, acestea fiind adesea

costisitoare. Deci, ce ar putea întreprinde agricultorii în asemenea condiţii pentru a

menţine fertilitatea pămînturilor lor?

Unul din răspunsurile la această întrebare este cît se poate de simplu – cultivarea viermilor

(rîmelor). De altfel, cu cît mai multe rîme sînt în soluri, cu atît acestea sînt mai sănătoase,

spun bătrînii de la sate. Specialiştii în domeniu susţin că viermicultivarea este o modalitate

eficientă de obţinere a biohumusului şi implicit de îmbunătăţire a calităţii solurilor. Despre

metoda în cauză ne va relata Larisa Cremeneac, colaborator al Institutului Naţional pentru

Zootehnie şi Medicină Veterinară.

În ce constă vermicultivarea? Ea este o metodă biologică de prelucrare a deşeurilor

organice cu ajutorul rîmelor, bazîndu-se pe capacitatea celor din urmă de a folosi în calitate de

hrană diverse deşeuri organice provenite din agricultură, industria lemnului şi cea alimentară,

de la abatoare, precum şi deşeuri menajere, transformîndu-le ulterior în îngrăşăminte organice

foarte preţioase, cum ar fi de exemplu biohumusul, biocompostul ş. a. Pe parcursul a 6 luni,

dintr-o tonă de deşeuri organice se pot obţine 500-600 kg de biohumus. Avantajele principale

ale acestei metode constau în faptul că tehnologiile propuse nu necesită cheltuieli mari, pot fi

aplicate în orice tip de gospodării, iar în condiţiile climaterice ale Republicii Moldova

viermicultivarea poate fi practicată în aer liber.

Potrivit unor ecologişti, actualmente în Republica Moldova se acumulează anual peste 30 mln.

de tone de deşeuri organice. Un rol aparte în contextul dat le revine deşeurilor acumulate în

zona rurală, deoarece ele conţin multe substanţe organice extrem de preţioase pentru

agricultură. O pondere mare în volumul acestor deşeuri o au cele animaliere. Din lipsa de

mijloace pentru evacuarea lor, sătenii le depozitează în ogrăzile proprii, contribuind astfel la

poluarea apelor freatice şi a solurilor cu compuşi ai azotului (nitriţi, nitraţi, nitozoamine şi

amoniac), bacterii patogene şi alte toxine. În acest sens, viermicultivarea este o soluţie, poate

un pic neaşteptată pentru unii, însă foarte binevenită, mai ales pentru acei ce vor să practice

agricultura ecologică.

De la ce să începem? În calitate de transformator al deşeurilor organice în biohumus serveşte

rîma, Hibridul roşu de California, care foloseşte în procesul de nutriţie diverse genuri de

deşeuri organice ce au trecut etapele procesului de fermentare. Durata perioadei de fermentare

depinde de tipurile dejecţiilor folosite drept substrat nutritiv pentru rîme. Astfel, fermentarea

dejecţiilor vitelor mari cornute durează 5-7 luni, ale cailor – 5-6 luni, ale ovinelor – 3-4 luni,

ale porcinelor – 10-11 luni şi ale păsărilor – 14-16 luni. Dejecţiile iepurilor pot fi folosite în

calitate de substrat nutritiv imediat după colectare, fiind supuse stropirii abundente, în cazul în

care conţin o cantitate sporită de urină.

Un substrat excelent pentru rîme este cel care conţine celuloză. În calitate de celuloză pot

servi paiele, reziduurile vegetale şi rumeguşul de lemn (cu excepţia celui obţinut din lemnul

speciilor de conifere). Aceste adaosuri sînt amestecate cu dejecţii în proporţie de 1 la 3,

ulterior fiind supuse procesului de fermentare în vederea reglării nivelului de aciditate activă

şi a conţinutului de azot amoniacal. Activitatea vitală a rîmelor este asigurată de anumite

condiţii ale substratului nutritiv, principalele dintre ele fiind temperatura, aciditatea,

umiditatea şi cantitatea azotului amoniacal. Temperatura optimă pentru prelucrarea normala a

substratului nutritiv de către rîme este de 20-25 grade căldură. Devierile esenţiale de la această

temperatură influenţează negativ atît asupra funcţiilor reproductive ale rîmelor, cît şi asupra

gradului de prelucrare a deşeurilor organice. O importanţă deosebită pentru activitatea rîmelor

îl are nivelul de umiditate a substratului nutritiv, care trebuie sa constituie 70-80% (adică,

atunci cînd se strînge în pumn, apa să curgă printre degete). Scăderea acestui nivel conduce la

reducerea greutăţii corporale şi a eficienţei de prelucrare a substratului.

La condiţiile descrise mai sus se adaugă şi menţinerea acidităţii active, care trebuie sa

constituie 7-8 unităţi. Devierea ei cu o unitate de la gradul optim nu provoacă schimbări

esenţiale, însă sporirea cu 5-6 unităţi şi lipsa aeraţiei cauzează micşorarea numărului

indivizilor tineri şi a greutăţii corporale la rîmele mature. Pentru a regla nivelul acidităţii

active a substratului nutritiv, se recomandă ca în porţiunile cu mediu acid să se adauge cretă

sau var, iar în cele bazice – sol cu aciditatea mărita sau turbă. Cantitatea azotului amoniacal,

după ce s-a terminat procesul de fermentare, trebuie să oscileze între 4 şi 17 mg/kg.

Tehnologia viermicultivării nu este un proces complicat, dacă se îndeplinesc condiţiile

expuse mai sus. Procesul începe cu pregătirea substratului nutritiv care poate fi alcătuit din

dejecţiile fermentate ale animalelor. Cele care nu au fost supuse fermentării (cu excepţia celor

de iepure) nu pot fi folosite. După fermentare substratul nutritiv este supus analizelor chimice.

Dacă aceasta nu este posibil, atunci, pentru a determina calitatea lui, se aplică aşa-numitul test

„50 de rîme”, care constă în următoarele: într-o ladă se introduc 3-5 kg de substrat nutritiv, în

care se plasează 50 de rîme mature. Dacă după 24 de ore toate rîmele sînt vii şi active, atunci

substratul nutritiv poate fi folosit pentru viermicultivare. În caz contrar, pregătirea lui trebuie

continuată pînă ce rîmele nu vor mai părăsi mediul de trai.

A doua etapă a tehnologiei viermicultivării este formarea lojelor şi sectoarelor în care se

plasează substratul nutritiv. Pentru gospodăriile mari se recomandă ca dimensiunile

sectoarelor să fie de 1 m lăţime şi 50 m lungime, în care grosimea substratului nutritiv trebuie

să fie de 25-35 cm (vara) şi 35-45 cm (iarna). Sectoarele se împart în loje, fiecare dintre

acestea avînd 1 m lăţime şi 2 m lungime. Astfel, un sector este alcătuit din 25 de loje.

Sectoarele pot fi situate la suprafaţa solului, pe suprafeţe asfaltate puţin înclinate, sau pe

suprafeţe de pe care a fost înlăturat stratul afînat. De asemenea, sectoarele se pot situa în

şanţuri betonate cu adîncimea de 40-50 cm, avînd aceleaşi dimensiuni. Înainte de plasarea

substratul nutritiv pe fundul sectorului se aşterne un strat de 5 cm de paie. În gospodăriile mici

(particulare sau de fermieri) se practică grămezile de dejecţii fermentate (gunoi de grajd,

băligar) cu lăţimea de 1 m, iar lungimea de 2 şi mai mulţi metri. Grosimea substratului nutritiv

nu trebuie să depăşească 50 cm. Într-o lojă trebuie să fie plasat pînă la o tonă de substrat

nutritiv.

Alegerea locului pentru viermicultivare joacă un rol important în procesul de prelucrare a

deşeurilor organice. El trebuie să fie situat într-o zonă accesibilă pentru folosirea deşeurilor

organice şi să fie puţin înclinat pentru a da posibilitate apei de a se scurge în timpul stropitului

şi a ploilor abundente. Daca testul „50 de rîme” a avut rezultate pozitive, atunci în substratul

nutritiv se plasează rîmele.

Înainte de plasarea rîmelor, substratul se stropeşte abundent. Plasarea rîmelor se efectuează

ziua, deoarece sub influenţa luminii ele se ascund repede în substrat. Pe parcursul procesului

tehnologic de prelucrare a deşeurilor organice trebuie neapărat respectate cerinţele expuse mai

sus. Dacă într-o loja au fost plasate 30-100 de mii de indivizi, atunci procesul de prelucrare

durează 6 luni. În acest răstimp substratul trebuie permanent stropit. Stropirea trebuie

efectuată dimineaţa sau seara, cînd diferenţa de temperaturi nu este mare. În perioada caldă a

anului (martie - octombrie), în sectoarele sau lojele noi hrana suplimentara se adaugă regulat,

o data la 2 săptămîni, prima administrare a ei fiind efectuată la o lună după plasarea rîmelor.

În perioada rece a anului, sectoarele, lojele sau grămezile de deşeuri organice în care se află

viermicultura se acoperă cu paie, rogojini sau pînză de sac. După prelucrarea completă a

substratului nutritiv, este necesară amplasarea rîmelor în loje noi. Acest proces decurge astfel:

timp de 14 zile nu se dă hrană suplimentară, după care de-a lungul lojei (sectorului) se adaugă

substratul nutritiv pe centru. Rîmele se concentrează în acest substrat nutritiv şi se înlătură

împreună cu el, plasîndu-se în alte loje (grămezi) cu substrat nutritiv. Această operaţie se

repetă de 3-4 ori pînă cînd este înlăturată cea mai mare parte din populaţia de rîme.

Biohumusul obţinut este uscat, cernut şi ambalat în saci de polietilenă sau este administrat în

stare brută pe campuri.

Materialul a fost pregătit pe baza surselor aflate pe adresa electronică

http://www.iatp.md/agroplus/5.htm

Vermicultura. Despre rame si humusul de rama , documente publice din Rep. Moldova.

Vermicultura

Nu, nu este o gluma. Chiar se intampla, si este bine ca se intampla. Vermicultura, caci astfel se

numeste stiintific cresterea ramelor, are principalul rol de a interveni in reciclarea deseurilor si

producerea ingrasamintelor organice - biohumusul . Tehnologia se bazeaza pe capacitatea

taratoarelor de a se hrani cu deseuri organice care de multe ori polueaza mediul.

Suntem siguri ca pescarii vor fi primii entuziasti in domeniu, cu toate astea viermicultura trebuie luata

foarte in serios si privita ca o metoda fiabila, suta la suta ecologica, de a scapa de deseurile care pe zi

ce trece sunt tot mai multe si afecteaza grav mediul inconjurator. In lume tehnologia este folosita pe

scara larga in agricultura, si in special in legumicultura, unde calitatea solului este foarte

importanta.

Va redam in continuare un scurt articol al doamnei Larisa Cremeneac, din cadrul Institutului National

pentru Zootehnie si Medicina Veterinara din Republica Moldova.

"Vermicultivarea este o metoda biologica de prelucrare a deseurilor organice cu ajutorul

vermiculturii (ramelor). Ea se bazeaza pe capacitatea biologica a ramelor de a folosi in calitate de

hrana diverse genuri de deseuri organice din agricultura, industria alimentara, de la abatoare,

industria lemnului, deseurile menajere, transformindu-le in ingrasaminte organice pretioase -

biohumus (biocompost, vermicompost).

La etapa actuala in Moldova se acumuleaza anual mai mult de 30 mln tone de deseuri organice

(V.Garaba, 2000).

Un rol special apartine deseurilor acumulate in localitatile rurale,care se caracterizeaza prin continutul

in ele a unei parti considerabile de substante organice extrem de pretioase pentru agricultura. In

localitatile rurale o pondere mare in volumul deseurilor organice o au cele animaliere. Din lipsa de

mijloace pentru evacuarea deseurilor si necunoasterea consecintelor depozitarii lor in apropierea

surselor de apa, in ograzile proprii, locuitorii de la sate contribuie la poluarea apelor freatice si a

solurilor cu compusi ai azotului (nitriti, nitrati, nitozoamine si amoniac), bacterii patogene si alte toxine.

In legatura cu aceasta este necesar de mentionat ca prelucrarea deseurilor organice menajere, din

agricultura si din diverse ramuri ale industriei, este o problema actuala si de perspectiva.

Una dintre caile de solutionare a acestei probleme este vermicultura, care este un bun transformator

al deseurilor organice in biohumus. In calitate de transformator al deseurilor organice serveste rama,

Hibridul rosu de California, care foloseste in procesul de nutritie diverse genuri de deseuri organice,

care au trecut etapele procesului de fermentare. Durata perioadei de fermentare depinde de tipurile

dejectiilor folosite in calitate de substrat nutritiv pentru rame. Pentru dejectiile vitelor mari cornute

perioada de fermentare alcatuieste 5 - 7 luni, cailor - 5 - 6, ovinelor - 3 - 4, porcinelor - 10 - 11,

pasarilor - 14 - 16 luni.

Dejectiile iepurilor pot fi folosite in calitate de substrat nutritiv imediat dupa colectare, fiind supuse

stropirii abundente, in caz daca contin o cantitate sporita de urina. Un substrat excelent pentru rame

este cel care contine celuloza. In calitate de celuloza pot servi paiele, deseurile vegetale si rumegusul

din lemn (cu exceptia celui obtinut din lemnul speciilor de conifere). Aceste adaosuri sunt amestecate

cu dejectiile in proportie de 1:3 si sunt supuse procesului de fermentare pentru a regla nivelul aciditatii

active si continutului de azot amoniacal. Activitatea vitala a ramelor este asigurata de anumite conditii

ale substratului nutritiv (temperatura, aciditare, umiditate, cantitatea azotului amoniacal).

Temperatura optima pentru prelucrarea normala a substratului nutritiv de catre rame constituie + 20...

+ 25 grade. La temperatura de + 14... +18 grade are loc oprimarea activitatii de reproducere, iar la

+7... + 12 grade ramele nu se inmultesc, iar la temperaturi mai scazute ele cad in hibernare.

Cresterea sau scaderea esentiala a temperaturii influenteaza negativ atat asupra reproducerii cat si

asupra gradului de prelucrare a deseurilor organice. O importanta deosedita pentru activitatea

normala a ramelor are umiditatea substratului nutritiv, care trebuie sa constituie 70 - 80 % (adica,

atunci cand se strange in pumn, apa sa curga printre degete). Micsorarea nivelului umiditatii conduce

la scaderea greutatii corporale si activitatii de prelucrare a substratului.

O alta conditie, care influenteaza procesul de prelucrare a deseurilor organice, este mentinerea

aciditatii active (pH), care trebuie sa constituie 7 - 8 unitati. Devierea aciditatii active a substratului

nutritiv cu o unitate de la cea optima nu provoaca schimbari esentiale, in modul de viata si activitate a

ramei.

Sporirea aciditatii pana la 5 - 6 unitati si lipsa aeratiei in substratul nutritiv conduce la micsorarea

numarului de indivizi tineri si a greutatii corporale a ramelor mature.

Pentru a regla nivelul aciditatii active a substratului nutritiv pina la nivelul optim se recomanda la cel

cu mediu acid de adaugat creta sau var, iar la cel bazic - sol cu aciditatea marita sau turba. Cantitatea

de azot amoniacal, dupa ce s-a terminat procesul de fermentare, trebuie sa oscileze de la 4,0 pina la

17,0 mg/kg.

Tehnologia vermicultivarii nu este un proces copmlicat, daca se iau in consideratie conditiile expuse

mai sus. In procesul viermicultivarii trebuie sa se respecte urmatoarele etape:

a) pregatirea substratului nutritiv;

b) formarea parcelelor, lojelor, sectoarelor, gramezilor;

c) plasarea in substrat a ramelor si transferarea lor pe parcursul procesului bioconversiei in sectoare

noi;

d) colectarea biohumusului si pregatirea lui pentru utilizare sau pastrare.

Substratul nutritiv de baza poate fi alcatuit din dejectiile animalelor, dupa fermentare. Dejectiile care

nu au fost supuse fermentarii (cu exceptia celor de iepure) nu pot fi folosite in calitate de substrat

nutritiv. Dupa fermentare substratul nutritiv este supus analizelor chimice. Daca aceasta nu este

posibil, atunci pentru a determina calitatea substratului nutritiv se foloseste testul "50 rame", care

consta in urmatoarele: intr-o lada se plaseaza o cantitate anumita de substrat nutritiv, pregatit pentru

viermicultivare (3-5kg), in care se plaseza 50 rame mature.

Dupa 24 ore indivizii sunt numarati si se determina starea lor fiziologica. Daca toate ramele sunt vii si

active, atunci substratul nutritiv poate fi folosit in procesul de viermicultivare. Atunci cand ramele au

parasit substratul sau sunt pasive, pregatirea substratului trebuie continuata, pana la momentul cand

rimele nu vor parasi mediul de trai. A doua etapa a tehnologiei viermicultivarii este formarea lojelor si

sectoarelor in care se plaseaza substratul nutritiv.

Pentru gospodariile mari, dimensiunile sectoarelor constituie 1 m latime si 50 m lungime, in care

grosimea substratului nutritiv trebuie sa fie de 25 - 35 cm (vara) si 35 - 45 cm (iarna). Sectoarele se

impart in loje, dimensiunile constituind 1 m latime si 2 m lungime. Asadar, un sector este alcatuit din

25 loje.

Sectoarele pot fi situate la suprafata solului, pe suprafete asfaltate, putin inclinate, sau pe suprafete

de pe care a fost inlaturat stratul afanat. Sectoarele de asemenea se pot situa in santuri cu

adancimea de 40 - 50 cm, betonate, avand aceleasi dimensiuni. Inainte de plasarea substratul nutritiv

pe fundul sectorului se asterne un strat de 5 cm paie. Pentru gospodariile mici (particulare sau de

fermieri) se pot practica gramezile de dejectii (gunoi de grajd, baligar), care au fost supuse

fermentarii, cu latimea 1 m, iar lungimea 2 si mai multi metri.

Grosimea substratului nutritiv nu trebuie sa depaseasca 50 cm. Intr-o loja trebuie sa fie plasat pana la

1 tona de substrat nutritiv. Alegerea locului pentru viermicultivare joaca un rol important in procesul de

prelucrare a deseurilor organice. Locul ales trebuie sa fie situat intr-o zona accesibila pentru a folosi

deseurile organice, sa fie putin inclinat pentru a da posibilitate apei de a se scurge in timpul stropitului

si ploilor abundente. Daca conform testului "50 rame" substratul este calificat benefic pentru

vermicultivare, in el se plaseaza ramele.

Inainte de plasarea ramelor substratul se stropeste abundent. Plasarea ramelor se efectueaza ziua,

deoarece sub influenta luminii ele se ascund repede in substrat. Pe parcursul procesului tehnologic

de prelucrare a deseurilor organice trebuie de tinut cont de respectarea cerintelor expuse mai sus.

Daca intr-o loja au fost plasate 30 - 100 mii indivizi, atunci procesul de prelucrare dureaza 6 luni.

Dupa prelucrarea completa a substratului nutritiv, este necesara reamplasarea ramelor in loje noi.

Acest proces decurge astfel: timp de 14 zile nu se da hrana suplimentara, dupa care de-alungul lojei

(sectorului) se adauga substratul nutritiv, pe centru. Ramele se incadreaza in acest substrat nutritiv si

se inlatura impreuna cu el, plasandu-se in alte loje (gramezi) cu substrat nutritiv.

Aceasta operatie se repeta de 3 - 4 ori pana cand este inlaturata cea mai mare parte din populatia de

rame. Biohumusul obtinut este uscat, cernut si ambalat in saci din polietilena sau este administrat in

stare bruta pe campuri. Pe parcursul a 6 luni, cat dureaza procesul de prelucrare, substratul trebuie

permanent stropit. Stropirea trebuie efectuata dimineata sau seara, cand diferenta de temperaturi nueste mare.

In perioada calda a anului (din martie pana in octombrie) in sectoarele sau lojele noi hrana

suplimentara se adauga regulat, o data la 2 saptamani, prima administrare a ei fiind efectuata la o

luna dupa plasarea ramelor. In perioada rece a anului, sectoarele, lojele sau gramezile de deseuri

organice in care se afla veirmicultura se acopera cu paie, rogojini sau panza de sac.

Dintr-o tona de deseuri organice pe parcursul a 6 luni se pot obtine 500-600 kg de biohumus. In

conditiile climaterice din Moldova tehnologia vermicultivarii poate fi practicata la aer liber si formarea

sectoarelor noi poate fi efectuata de doua ori, in lunile aprilie si octombrie.

Scopul principal al vermicultivarii este prelucrarea completa a deseurilor organice, obtinerea

biohumusului si ameliorarea situatiei ecologice.

In calitate de directie auxiliara este obtinerea adaosului proteic pentru ratia de hrana a animalelor.

Asadar, tehnologia propusa poate fi aplicata in orice tip de gospodarii (ferma, gospodarii particulare si

de fermieri), nu necesita cheltuieli mari si poate fi organizata in aer liber."