Vermicultura
Nu, nu este o gluma. Chiar se intampla, si este bine ca se
intampla. Vermicultura, caci astfel se
numeste stiintific cresterea ramelor, are principalul rol
de a interveni in reciclarea deseurilor si
producerea ingrasamintelor organice - biohumusul .
Tehnologia se bazeaza pe capacitatea
taratoarelor de a se hrani cu deseuri organice care de multe ori polueaza mediul.
Suntem siguri ca pescarii vor fi primii entuziasti in
domeniu, cu toate astea viermicultura trebuie luata
foarte in serios si privita ca o metoda fiabila, suta la
suta ecologica, de a scapa de deseurile care pe zi
ce trece sunt tot mai multe si afecteaza grav mediul
inconjurator. In lume tehnologia este folosita pe
scara larga in agricultura, si in special in legumicultura, unde calitatea solului este foarte
importanta.
Va redam in continuare un scurt articol al doamnei Larisa
Cremeneac, din cadrul Institutului National
pentru Zootehnie si Medicina Veterinara din Republica Moldova.
"Vermicultivarea este o metoda biologica de prelucrare a deseurilor organice cu ajutorul
vermiculturii (ramelor). Ea se bazeaza pe capacitatea
biologica a ramelor de a folosi in calitate de
hrana diverse genuri de deseuri organice din agricultura, industria alimentara, de la abatoare,
industria lemnului, deseurile
menajere, transformindu-le in ingrasaminte organice pretioase -
biohumus (biocompost, vermicompost).
La etapa actuala in Moldova se acumuleaza anual mai mult de
30 mln tone de deseuri organice
(V.Garaba, 2000).
Un rol special apartine deseurilor acumulate in localitatile
rurale,care se caracterizeaza prin continutul
in ele a unei parti considerabile de substante organice
extrem de pretioase pentru agricultura. In
localitatile rurale o pondere mare in volumul deseurilor
organice o au cele animaliere. Din lipsa de
mijloace pentru evacuarea deseurilor si necunoasterea
consecintelor depozitarii lor in apropierea
surselor de apa, in ograzile proprii, locuitorii de la sate
contribuie la poluarea apelor freatice si a
solurilor cu compusi ai azotului (nitriti, nitrati,
nitozoamine si amoniac), bacterii patogene si alte toxine.
In legatura cu aceasta este necesar de mentionat ca
prelucrarea deseurilor organice menajere, din
agricultura si din diverse ramuri ale industriei, este o problema actuala si de perspectiva.
Una dintre caile de solutionare a acestei probleme este
vermicultura, care este un bun transformator
al deseurilor organice in biohumus. In calitate de
transformator al deseurilor organice serveste rama,
Hibridul rosu de California, care foloseste in procesul de
nutritie diverse genuri de deseuri organice,
care au trecut etapele procesului de fermentare. Durata
perioadei de fermentare depinde de tipurile
dejectiilor folosite in calitate de substrat nutritiv pentru
rame. Pentru dejectiile vitelor mari cornute
perioada de fermentare alcatuieste 5 - 7 luni, cailor - 5 -
6, ovinelor - 3 - 4, porcinelor - 10 - 11,
pasarilor - 14 - 16 luni.
Dejectiile iepurilor pot fi folosite in calitate de substrat
nutritiv imediat dupa colectare, fiind supuse
stropirii abundente, in caz daca contin o cantitate sporita
de urina. Un substrat excelent pentru rame
este cel care contine celuloza. In calitate de celuloza pot
servi paiele, deseurile vegetale si rumegusul
din lemn (cu exceptia celui obtinut din lemnul speciilor de
conifere). Aceste adaosuri sunt amestecate
cu dejectiile in proportie de 1:3 si sunt supuse procesului
de fermentare pentru a regla nivelul aciditatii
active si continutului de azot amoniacal. Activitatea vitala
a ramelor este asigurata de anumite conditii
ale substratului nutritiv (temperatura, aciditare, umiditate, cantitatea azotului amoniacal).
Temperatura optima pentru prelucrarea normala a substratului
nutritiv de catre rame constituie + 20...
+ 25 grade. La temperatura de + 14... +18 grade are loc
oprimarea activitatii de reproducere, iar la
+7... + 12 grade ramele nu se inmultesc, iar la temperaturi mai scazute ele cad in hibernare.
Cresterea sau scaderea esentiala a temperaturii influenteaza
negativ atat asupra reproducerii cat si
asupra gradului de prelucrare a deseurilor organice. O importanta deosedita pentru activitatea
normala a ramelor are umiditatea substratului nutritiv, care
trebuie sa constituie 70 - 80 % (adica,
atunci cand se strange in pumn, apa sa curga printre
degete). Micsorarea nivelului umiditatii conduce
la scaderea greutatii corporale si activitatii de prelucrare a substratului.
O alta conditie, care influenteaza
procesul de prelucrare a deseurilor
organice, este mentinerea
aciditatii active (pH), care trebuie sa constituie 7 - 8
unitati. Devierea aciditatii active a substratului
nutritiv cu o unitate de la cea optima nu provoaca schimbari
esentiale, in modul de viata si activitate a
ramei.
Sporirea aciditatii pana la 5 - 6 unitati si lipsa aeratiei
in substratul nutritiv conduce la micsorarea
numarului de indivizi tineri si a greutatii corporale a ramelor mature.
Pentru a regla nivelul aciditatii active a substratului
nutritiv pina la nivelul optim se recomanda la cel
cu mediu acid de adaugat creta sau var, iar la cel bazic -
sol cu aciditatea marita sau turba. Cantitatea
de azot amoniacal, dupa ce s-a terminat procesul de
fermentare, trebuie sa oscileze de la 4,0 pina la
17,0 mg/kg.
Tehnologia vermicultivarii nu este un proces copmlicat, daca
se iau in consideratie conditiile expuse
mai sus. In procesul viermicultivarii trebuie sa se respecte urmatoarele etape:
a) pregatirea substratului nutritiv;
b) formarea parcelelor, lojelor, sectoarelor, gramezilor;
c) plasarea in substrat a ramelor si transferarea lor pe
parcursul procesului bioconversiei in sectoare
noi;
d) colectarea biohumusului si pregatirea lui pentru utilizare sau pastrare.
Substratul nutritiv de baza poate fi alcatuit din dejectiile
animalelor, dupa fermentare. Dejectiile care
nu au fost supuse fermentarii (cu exceptia celor de iepure)
nu pot fi folosite in calitate de substrat
nutritiv. Dupa fermentare substratul nutritiv este supus
analizelor chimice. Daca aceasta nu este
posibil, atunci pentru a determina calitatea substratului
nutritiv se foloseste testul "50 rame", care
consta in urmatoarele: intr-o lada se plaseaza o cantitate
anumita de substrat nutritiv, pregatit pentru
viermicultivare (3-5kg), in care se plaseza 50 rame mature.
Dupa 24 ore indivizii sunt numarati si se determina starea
lor fiziologica. Daca toate ramele sunt vii si
active, atunci substratul nutritiv poate fi folosit in
procesul de viermicultivare. Atunci cand ramele au
parasit substratul sau sunt pasive, pregatirea substratului
trebuie continuata, pana la momentul cand
rimele nu vor parasi mediul de trai. A doua etapa a
tehnologiei viermicultivarii este formarea lojelor si
sectoarelor in care se plaseaza substratul nutritiv.
Pentru gospodariile mari, dimensiunile sectoarelor
constituie 1 m latime si 50 m lungime, in care
grosimea substratului nutritiv trebuie sa fie de 25 - 35 cm
(vara) si 35 - 45 cm (iarna). Sectoarele se
impart in loje, dimensiunile constituind 1 m latime si 2 m
lungime. Asadar, un sector este alcatuit din
25 loje.
Sectoarele pot fi situate la suprafata solului, pe suprafete
asfaltate, putin inclinate, sau pe suprafete
de pe care a fost inlaturat stratul afanat. Sectoarele de asemenea se pot situa in santuri cu
adancimea de 40 - 50 cm, betonate, avand aceleasi
dimensiuni. Inainte de plasarea substratul nutritiv
pe fundul sectorului se asterne un strat de 5 cm paie.
Pentru gospodariile mici (particulare sau de
fermieri) se pot practica gramezile de dejectii (gunoi de grajd, baligar), care au fost supuse
fermentarii, cu latimea 1 m, iar lungimea 2 si mai multi metri.
Grosimea substratului nutritiv nu trebuie sa depaseasca 50
cm. Intr-o loja trebuie sa fie plasat pana la
1 tona de substrat nutritiv. Alegerea locului pentru
viermicultivare joaca un rol important in procesul de
prelucrare a deseurilor organice. Locul ales trebuie sa fie
situat intr-o zona accesibila pentru a folosi
deseurile organice, sa fie putin inclinat pentru a da
posibilitate apei de a se scurge in timpul stropitului
si ploilor abundente. Daca conform testului "50 rame" substratul este calificat benefic pentru
vermicultivare, in el se plaseaza ramele.
Inainte de plasarea ramelor substratul se stropeste
abundent. Plasarea ramelor se efectueaza ziua,
deoarece sub influenta luminii ele se ascund repede in
substrat. Pe parcursul procesului tehnologic
de prelucrare a deseurilor organice trebuie de tinut cont de
respectarea cerintelor expuse mai sus.
Daca intr-o loja au fost plasate 30 - 100 mii indivizi,
atunci procesul de prelucrare dureaza 6 luni.
Dupa prelucrarea completa a substratului nutritiv, este
necesara reamplasarea ramelor in loje noi.
Acest proces decurge astfel: timp de 14 zile nu se da hrana
suplimentara, dupa care de-alungul lojei
(sectorului) se adauga substratul nutritiv, pe centru.
Ramele se incadreaza in acest substrat nutritiv si
se inlatura impreuna cu el, plasandu-se in alte loje (gramezi) cu substrat nutritiv.
Aceasta operatie se repeta de 3 - 4 ori pana cand este
inlaturata cea mai mare parte din populatia de
rame. Biohumusul obtinut este uscat, cernut si ambalat in
saci din polietilena sau este administrat in
stare bruta pe campuri. Pe parcursul a 6 luni, cat dureaza
procesul de prelucrare, substratul trebuie
permanent stropit. Stropirea trebuie efectuata dimineata sau
seara, cand diferenta de temperaturi nueste mare.
In perioada calda a anului (din martie pana in octombrie) in sectoarele sau lojele noi hrana
suplimentara se adauga regulat, o data la 2 saptamani, prima
administrare a ei fiind efectuata la o
luna dupa plasarea ramelor. In perioada rece a anului,
sectoarele, lojele sau gramezile de deseuri
organice in care se afla veirmicultura se acopera cu paie,
rogojini sau panza de sac.
Dintr-o tona de deseuri organice pe parcursul a 6 luni se
pot obtine 500-600 kg de biohumus. In
conditiile climaterice din Moldova tehnologia vermicultivarii
poate fi practicata la aer liber si formarea
sectoarelor noi poate fi efectuata de doua ori, in lunile aprilie si octombrie.
Scopul principal al vermicultivarii este prelucrarea completa a deseurilor organice, obtinerea
biohumusului si ameliorarea situatiei ecologice.
In calitate de directie auxiliara este obtinerea adaosului
proteic pentru ratia de hrana a animalelor.
Asadar, tehnologia propusa poate fi aplicata in orice tip de
gospodarii (ferma, gospodarii particulare si
de fermieri), nu necesita cheltuieli mari si poate fi
organizata in aer liber."
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile Dvs. sunt importante. Va multumesc.