Ramele – bogăţia solului .Despre rame si humusul de rama , documente publice din Rep. Moldova.



Ramele – bogăţia solului 



După cum susţin specialiştii în domeniu, anual în Republica Moldova se pierd 600 mii tone de humus, solurile cu deficit de humus constituind circa 40% din suprafaţa
terenurilor agricole. Există riscul ca în următoarele decenii conţinutul humusului să
scadă în medie cu 10-25%, ceea ce va afecta substanţial calităţile fizice şi
microbiodiversitatea solurilor, cauzînd pierderi irecuperabile în agricultură. Cu toate că
există diverse strategii şi planuri naţionale de soluţionare a acestei probleme, puţini le
cunosc şi le implementează. Motivul ar fi că nu toţi fermierii de rînd au acces la ele sau
îşi pot permite să utilizeze metodele şi tehnologiile descrise, acestea fiind adesea
costisitoare. Deci, ce ar putea întreprinde agricultorii în asemenea condiţii pentru a
menţine fertilitatea pămînturilor lor?
Unul din răspunsurile la această întrebare este cît se poate de simplu – cultivarea viermilor
(rîmelor). De altfel, cu cît mai multe rîme sînt în soluri, cu atît acestea sînt mai sănătoase,
spun bătrînii de la sate. Specialiştii în domeniu susţin că viermicultivarea este o modalitate
eficientă de obţinere a biohumusului şi implicit de îmbunătăţire a calităţii solurilor. Despre
metoda în cauză ne va relata Larisa Cremeneac, colaborator al Institutului Naţional pentru
Zootehnie şi Medicină Veterinară.
În ce constă vermicultivarea? Ea este o metodă biologică de prelucrare a deşeurilor
organice cu ajutorul rîmelor, bazîndu-se pe capacitatea celor din urmă de a folosi în calitate de
hrană diverse deşeuri organice provenite din agricultură, industria lemnului şi cea alimentară,
de la abatoare, precum şi deşeuri menajere, transformîndu-le ulterior în îngrăşăminte organice
foarte preţioase, cum ar fi de exemplu biohumusul, biocompostul ş. a. Pe parcursul a 6 luni,
dintr-o tonă de deşeuri organice se pot obţine 500-600 kg de biohumus. Avantajele principale
ale acestei metode constau în faptul că tehnologiile propuse nu necesită cheltuieli mari, pot fi
aplicate în orice tip de gospodării, iar în condiţiile climaterice ale Republicii Moldova
viermicultivarea poate fi practicată în aer liber.
Potrivit unor ecologişti, actualmente în Republica Moldova se acumulează anual peste 30 mln.
de tone de deşeuri organice. Un rol aparte în contextul dat le revine deşeurilor acumulate în
zona rurală, deoarece ele conţin multe substanţe organice extrem de preţioase pentru
agricultură. O pondere mare în volumul acestor deşeuri o au cele animaliere. Din lipsa de
mijloace pentru evacuarea lor, sătenii le depozitează în ogrăzile proprii, contribuind astfel la
poluarea apelor freatice şi a solurilor cu compuşi ai azotului (nitriţi, nitraţi, nitozoamine şi
amoniac), bacterii patogene şi alte toxine. În acest sens, viermicultivarea este o soluţie, poate
un pic neaşteptată pentru unii, însă foarte binevenită, mai ales pentru acei ce vor să practice
agricultura ecologică.
De la ce să începem? În calitate de transformator al deşeurilor organice în biohumus serveşte
rîma, Hibridul roşu de California, care foloseşte în procesul de nutriţie diverse genuri de
deşeuri organice ce au trecut etapele procesului de fermentare. Durata perioadei de fermentare
depinde de tipurile dejecţiilor folosite drept substrat nutritiv pentru rîme. Astfel, fermentarea
dejecţiilor vitelor mari cornute durează 5-7 luni, ale cailor – 5-6 luni, ale ovinelor – 3-4 luni,
ale porcinelor – 10-11 luni şi ale păsărilor – 14-16 luni. Dejecţiile iepurilor pot fi folosite în
calitate de substrat nutritiv imediat după colectare, fiind supuse stropirii abundente, în cazul în
care conţin o cantitate sporită de urină.
Un substrat excelent pentru rîme este cel care conţine celuloză. În calitate de celuloză pot
servi paiele, reziduurile vegetale şi rumeguşul de lemn (cu excepţia celui obţinut din lemnul
speciilor de conifere). Aceste adaosuri sînt amestecate cu dejecţii în proporţie de 1 la 3,
ulterior fiind supuse procesului de fermentare în vederea reglării nivelului de aciditate activă
şi a conţinutului de azot amoniacal. Activitatea vitală a rîmelor este asigurată de anumite
condiţii ale substratului nutritiv, principalele dintre ele fiind temperatura, aciditatea,
umiditatea şi cantitatea azotului amoniacal. Temperatura optimă pentru prelucrarea normala a
substratului nutritiv de către rîme este de 20-25 grade căldură. Devierile esenţiale de la această
temperatură influenţează negativ atît asupra funcţiilor reproductive ale rîmelor, cît şi asupra
gradului de prelucrare a deşeurilor organice. O importanţă deosebită pentru activitatea rîmelor
îl are nivelul de umiditate a substratului nutritiv, care trebuie sa constituie 70-80% (adică,
atunci cînd se strînge în pumn, apa să curgă printre degete). Scăderea acestui nivel conduce la
reducerea greutăţii corporale şi a eficienţei de prelucrare a substratului.
La condiţiile descrise mai sus se adaugă şi menţinerea acidităţii active, care trebuie sa
constituie 7-8 unităţi. Devierea ei cu o unitate de la gradul optim nu provoacă schimbări
esenţiale, însă sporirea cu 5-6 unităţi şi lipsa aeraţiei cauzează micşorarea numărului
indivizilor tineri şi a greutăţii corporale la rîmele mature. Pentru a regla nivelul acidităţii
active a substratului nutritiv, se recomandă ca în porţiunile cu mediu acid să se adauge cretă
sau var, iar în cele bazice – sol cu aciditatea mărita sau turbă. Cantitatea azotului amoniacal,
după ce s-a terminat procesul de fermentare, trebuie să oscileze între 4 şi 17 mg/kg.
Tehnologia viermicultivării nu este un proces complicat, dacă se îndeplinesc condiţiile
expuse mai sus. Procesul începe cu pregătirea substratului nutritiv care poate fi alcătuit din
dejecţiile fermentate ale animalelor. Cele care nu au fost supuse fermentării (cu excepţia celor
de iepure) nu pot fi folosite. După fermentare substratul nutritiv este supus analizelor chimice.
Dacă aceasta nu este posibil, atunci, pentru a determina calitatea lui, se aplică aşa-numitul test
„50 de rîme”, care constă în următoarele: într-o ladă se introduc 3-5 kg de substrat nutritiv, în
care se plasează 50 de rîme mature. Dacă după 24 de ore toate rîmele sînt vii şi active, atunci
substratul nutritiv poate fi folosit pentru viermicultivare. În caz contrar, pregătirea lui trebuie
continuată pînă ce rîmele nu vor mai părăsi mediul de trai.
A doua etapă a tehnologiei viermicultivării este formarea lojelor şi sectoarelor în care se
plasează substratul nutritiv. Pentru gospodăriile mari se recomandă ca dimensiunile
sectoarelor să fie de 1 m lăţime şi 50 m lungime, în care grosimea substratului nutritiv trebuie
să fie de 25-35 cm (vara) şi 35-45 cm (iarna). Sectoarele se împart în loje, fiecare dintre
acestea avînd 1 m lăţime şi 2 m lungime. Astfel, un sector este alcătuit din 25 de loje.
Sectoarele pot fi situate la suprafaţa solului, pe suprafeţe asfaltate puţin înclinate, sau pe
suprafeţe de pe care a fost înlăturat stratul afînat. De asemenea, sectoarele se pot situa în
şanţuri betonate cu adîncimea de 40-50 cm, avînd aceleaşi dimensiuni. Înainte de plasarea
substratul nutritiv pe fundul sectorului se aşterne un strat de 5 cm de paie. În gospodăriile mici
(particulare sau de fermieri) se practică grămezile de dejecţii fermentate (gunoi de grajd,
băligar) cu lăţimea de 1 m, iar lungimea de 2 şi mai mulţi metri. Grosimea substratului nutritiv
nu trebuie să depăşească 50 cm. Într-o lojă trebuie să fie plasat pînă la o tonă de substrat
nutritiv.
Alegerea locului pentru viermicultivare joacă un rol important în procesul de prelucrare a
deşeurilor organice. El trebuie să fie situat într-o zonă accesibilă pentru folosirea deşeurilor
organice şi să fie puţin înclinat pentru a da posibilitate apei de a se scurge în timpul stropitului
şi a ploilor abundente. Daca testul „50 de rîme” a avut rezultate pozitive, atunci în substratul
nutritiv se plasează rîmele.
Înainte de plasarea rîmelor, substratul se stropeşte abundent. Plasarea rîmelor se efectuează
ziua, deoarece sub influenţa luminii ele se ascund repede în substrat. Pe parcursul procesului
tehnologic de prelucrare a deşeurilor organice trebuie neapărat respectate cerinţele expuse mai
sus. Dacă într-o loja au fost plasate 30-100 de mii de indivizi, atunci procesul de prelucrare
durează 6 luni. În acest răstimp substratul trebuie permanent stropit. Stropirea trebuie
efectuată dimineaţa sau seara, cînd diferenţa de temperaturi nu este mare. În perioada caldă a
anului (martie - octombrie), în sectoarele sau lojele noi hrana suplimentara se adaugă regulat,
o data la 2 săptămîni, prima administrare a ei fiind efectuată la o lună după plasarea rîmelor.
În perioada rece a anului, sectoarele, lojele sau grămezile de deşeuri organice în care se află
viermicultura se acoperă cu paie, rogojini sau pînză de sac. După prelucrarea completă a
substratului nutritiv, este necesară amplasarea rîmelor în loje noi. Acest proces decurge astfel:
timp de 14 zile nu se dă hrană suplimentară, după care de-a lungul lojei (sectorului) se adaugă
substratul nutritiv pe centru. Rîmele se concentrează în acest substrat nutritiv şi se înlătură
împreună cu el, plasîndu-se în alte loje (grămezi) cu substrat nutritiv. Această operaţie se
repetă de 3-4 ori pînă cînd este înlăturată cea mai mare parte din populaţia de rîme.
Biohumusul obţinut este uscat, cernut şi ambalat în saci de polietilenă sau este administrat în
stare brută pe campuri.
Materialul a fost pregătit pe baza surselor aflate pe adresa electronică