Ramele – bogăţia solului .Despre rame si humusul de rama , documente publice din Rep. Moldova.

Ramele – bogăţia solului 

După cum susţin specialiştii în domeniu, anual în Republica Moldova se pierd 600 mii tone de humus, solurile cu deficit de humus constituind circa 40% din suprafaţa

terenurilor agricole. Există riscul ca în următoarele decenii conţinutul humusului să

scadă în medie cu 10-25%, ceea ce va afecta substanţial calităţile fizice şi

microbiodiversitatea solurilor, cauzînd pierderi irecuperabile în agricultură. Cu toate că

există diverse strategii şi planuri naţionale de soluţionare a acestei probleme, puţini le

cunosc şi le implementează. Motivul ar fi că nu toţi fermierii de rînd au acces la ele sau

îşi pot permite să utilizeze metodele şi tehnologiile descrise, acestea fiind adesea

costisitoare. Deci, ce ar putea întreprinde agricultorii în asemenea condiţii pentru a

menţine fertilitatea pămînturilor lor?

Unul din răspunsurile la această întrebare este cît se poate de simplu – cultivarea viermilor

(rîmelor). De altfel, cu cît mai multe rîme sînt în soluri, cu atît acestea sînt mai sănătoase,

spun bătrînii de la sate. Specialiştii în domeniu susţin că viermicultivarea este o modalitate

eficientă de obţinere a biohumusului şi implicit de îmbunătăţire a calităţii solurilor. Despre

metoda în cauză ne va relata Larisa Cremeneac, colaborator al Institutului Naţional pentru

Zootehnie şi Medicină Veterinară.

În ce constă vermicultivarea? Ea este o metodă biologică de prelucrare a deşeurilor

organice cu ajutorul rîmelor, bazîndu-se pe capacitatea celor din urmă de a folosi în calitate de

hrană diverse deşeuri organice provenite din agricultură, industria lemnului şi cea alimentară,

de la abatoare, precum şi deşeuri menajere, transformîndu-le ulterior în îngrăşăminte organice

foarte preţioase, cum ar fi de exemplu biohumusul, biocompostul ş. a. Pe parcursul a 6 luni,

dintr-o tonă de deşeuri organice se pot obţine 500-600 kg de biohumus. Avantajele principale

ale acestei metode constau în faptul că tehnologiile propuse nu necesită cheltuieli mari, pot fi

aplicate în orice tip de gospodării, iar în condiţiile climaterice ale Republicii Moldova

viermicultivarea poate fi practicată în aer liber.

Potrivit unor ecologişti, actualmente în Republica Moldova se acumulează anual peste 30 mln.

de tone de deşeuri organice. Un rol aparte în contextul dat le revine deşeurilor acumulate în

zona rurală, deoarece ele conţin multe substanţe organice extrem de preţioase pentru

agricultură. O pondere mare în volumul acestor deşeuri o au cele animaliere. Din lipsa de

mijloace pentru evacuarea lor, sătenii le depozitează în ogrăzile proprii, contribuind astfel la

poluarea apelor freatice şi a solurilor cu compuşi ai azotului (nitriţi, nitraţi, nitozoamine şi

amoniac), bacterii patogene şi alte toxine. În acest sens, viermicultivarea este o soluţie, poate

un pic neaşteptată pentru unii, însă foarte binevenită, mai ales pentru acei ce vor să practice

agricultura ecologică.

De la ce să începem? În calitate de transformator al deşeurilor organice în biohumus serveşte

rîma, Hibridul roşu de California, care foloseşte în procesul de nutriţie diverse genuri de

deşeuri organice ce au trecut etapele procesului de fermentare. Durata perioadei de fermentare

depinde de tipurile dejecţiilor folosite drept substrat nutritiv pentru rîme. Astfel, fermentarea

dejecţiilor vitelor mari cornute durează 5-7 luni, ale cailor – 5-6 luni, ale ovinelor – 3-4 luni,

ale porcinelor – 10-11 luni şi ale păsărilor – 14-16 luni. Dejecţiile iepurilor pot fi folosite în

calitate de substrat nutritiv imediat după colectare, fiind supuse stropirii abundente, în cazul în

care conţin o cantitate sporită de urină.

Un substrat excelent pentru rîme este cel care conţine celuloză. În calitate de celuloză pot

servi paiele, reziduurile vegetale şi rumeguşul de lemn (cu excepţia celui obţinut din lemnul

speciilor de conifere). Aceste adaosuri sînt amestecate cu dejecţii în proporţie de 1 la 3,

ulterior fiind supuse procesului de fermentare în vederea reglării nivelului de aciditate activă

şi a conţinutului de azot amoniacal. Activitatea vitală a rîmelor este asigurată de anumite

condiţii ale substratului nutritiv, principalele dintre ele fiind temperatura, aciditatea,

umiditatea şi cantitatea azotului amoniacal. Temperatura optimă pentru prelucrarea normala a

substratului nutritiv de către rîme este de 20-25 grade căldură. Devierile esenţiale de la această

temperatură influenţează negativ atît asupra funcţiilor reproductive ale rîmelor, cît şi asupra

gradului de prelucrare a deşeurilor organice. O importanţă deosebită pentru activitatea rîmelor

îl are nivelul de umiditate a substratului nutritiv, care trebuie sa constituie 70-80% (adică,

atunci cînd se strînge în pumn, apa să curgă printre degete). Scăderea acestui nivel conduce la

reducerea greutăţii corporale şi a eficienţei de prelucrare a substratului.

La condiţiile descrise mai sus se adaugă şi menţinerea acidităţii active, care trebuie sa

constituie 7-8 unităţi. Devierea ei cu o unitate de la gradul optim nu provoacă schimbări

esenţiale, însă sporirea cu 5-6 unităţi şi lipsa aeraţiei cauzează micşorarea numărului

indivizilor tineri şi a greutăţii corporale la rîmele mature. Pentru a regla nivelul acidităţii

active a substratului nutritiv, se recomandă ca în porţiunile cu mediu acid să se adauge cretă

sau var, iar în cele bazice – sol cu aciditatea mărita sau turbă. Cantitatea azotului amoniacal,

după ce s-a terminat procesul de fermentare, trebuie să oscileze între 4 şi 17 mg/kg.

Tehnologia viermicultivării nu este un proces complicat, dacă se îndeplinesc condiţiile

expuse mai sus. Procesul începe cu pregătirea substratului nutritiv care poate fi alcătuit din

dejecţiile fermentate ale animalelor. Cele care nu au fost supuse fermentării (cu excepţia celor

de iepure) nu pot fi folosite. După fermentare substratul nutritiv este supus analizelor chimice.

Dacă aceasta nu este posibil, atunci, pentru a determina calitatea lui, se aplică aşa-numitul test

„50 de rîme”, care constă în următoarele: într-o ladă se introduc 3-5 kg de substrat nutritiv, în

care se plasează 50 de rîme mature. Dacă după 24 de ore toate rîmele sînt vii şi active, atunci

substratul nutritiv poate fi folosit pentru viermicultivare. În caz contrar, pregătirea lui trebuie

continuată pînă ce rîmele nu vor mai părăsi mediul de trai.

A doua etapă a tehnologiei viermicultivării este formarea lojelor şi sectoarelor în care se

plasează substratul nutritiv. Pentru gospodăriile mari se recomandă ca dimensiunile

sectoarelor să fie de 1 m lăţime şi 50 m lungime, în care grosimea substratului nutritiv trebuie

să fie de 25-35 cm (vara) şi 35-45 cm (iarna). Sectoarele se împart în loje, fiecare dintre

acestea avînd 1 m lăţime şi 2 m lungime. Astfel, un sector este alcătuit din 25 de loje.

Sectoarele pot fi situate la suprafaţa solului, pe suprafeţe asfaltate puţin înclinate, sau pe

suprafeţe de pe care a fost înlăturat stratul afînat. De asemenea, sectoarele se pot situa în

şanţuri betonate cu adîncimea de 40-50 cm, avînd aceleaşi dimensiuni. Înainte de plasarea

substratul nutritiv pe fundul sectorului se aşterne un strat de 5 cm de paie. În gospodăriile mici

(particulare sau de fermieri) se practică grămezile de dejecţii fermentate (gunoi de grajd,

băligar) cu lăţimea de 1 m, iar lungimea de 2 şi mai mulţi metri. Grosimea substratului nutritiv

nu trebuie să depăşească 50 cm. Într-o lojă trebuie să fie plasat pînă la o tonă de substrat

nutritiv.

Alegerea locului pentru viermicultivare joacă un rol important în procesul de prelucrare a

deşeurilor organice. El trebuie să fie situat într-o zonă accesibilă pentru folosirea deşeurilor

organice şi să fie puţin înclinat pentru a da posibilitate apei de a se scurge în timpul stropitului

şi a ploilor abundente. Daca testul „50 de rîme” a avut rezultate pozitive, atunci în substratul

nutritiv se plasează rîmele.

Înainte de plasarea rîmelor, substratul se stropeşte abundent. Plasarea rîmelor se efectuează

ziua, deoarece sub influenţa luminii ele se ascund repede în substrat. Pe parcursul procesului

tehnologic de prelucrare a deşeurilor organice trebuie neapărat respectate cerinţele expuse mai

sus. Dacă într-o loja au fost plasate 30-100 de mii de indivizi, atunci procesul de prelucrare

durează 6 luni. În acest răstimp substratul trebuie permanent stropit. Stropirea trebuie

efectuată dimineaţa sau seara, cînd diferenţa de temperaturi nu este mare. În perioada caldă a

anului (martie - octombrie), în sectoarele sau lojele noi hrana suplimentara se adaugă regulat,

o data la 2 săptămîni, prima administrare a ei fiind efectuată la o lună după plasarea rîmelor.

În perioada rece a anului, sectoarele, lojele sau grămezile de deşeuri organice în care se află

viermicultura se acoperă cu paie, rogojini sau pînză de sac. După prelucrarea completă a

substratului nutritiv, este necesară amplasarea rîmelor în loje noi. Acest proces decurge astfel:

timp de 14 zile nu se dă hrană suplimentară, după care de-a lungul lojei (sectorului) se adaugă

substratul nutritiv pe centru. Rîmele se concentrează în acest substrat nutritiv şi se înlătură

împreună cu el, plasîndu-se în alte loje (grămezi) cu substrat nutritiv. Această operaţie se

repetă de 3-4 ori pînă cînd este înlăturată cea mai mare parte din populaţia de rîme.

Biohumusul obţinut este uscat, cernut şi ambalat în saci de polietilenă sau este administrat în

stare brută pe campuri.

Materialul a fost pregătit pe baza surselor aflate pe adresa electronică

http://www.iatp.md/agroplus/5.htm