Cresterea ramelor pentru pescuit - Documente publice






Rama, indiferent de specie, a fost si este o momeala clasica in pescuitul recreativ - sportiv.
Desi la ora actuala ramele pot fi cumparate „de-a gata”, pentru un pescar pasionat, care sta „la curte”, infiintarea unei crescatorii proprii insemna un real castig pe multiple planuri:
economie de bani, rame disponibile la orice ora, reciclarea ecologica a deseurilor vegetale din gospodarie si nu in ultimul rand obtinerea unui „subprodus” respectiv pamant pentru flori (compost), care va fi mult apreciat de „consoarte”.
Nu intentionez sa prezint o metoda ultra stiintifica, costisitoare si care necesita multa munca, cele descrise mai jos se bazeaza in mare parte pe experienta proprie, subsemnatul beneficiind de o astfel de „crescatorie” multi ani, cu rezultate uimitoare.
Ce crestem
Este foarte important ca in crescatoria nostra sa inmultim specia Lumbricus rubellus, care este ruda apropiata cu rama de pamant (Lumbricus terestris).
Numita de unii „rama de litiera” sau „rama de frunzar” ea este cunoscuta de pescarii vorbitori de engleza, sub diverse denumiri: Driftworm, Garden Worm, Angle Worm sau Leaf Worm;
Unde o gasim, cum arata, ce avantaje are Lumbricus rubellus este un locuitor al solului si in special al frunzarului, la degradarea careia contribuie in mare masura. Asadar, intr-o zi frumoasa de primavara - vara, dupa o ploaie, facem o excursie intr-o padure de foioase unde vom cauta in stratul de frunze moarte de pe sol (litiera) si mai ales intre frunzele maronii, umede si lipite intre ele, un numar cat mai mare de rame. Daca vom cauta in zonele mai putin circulate, daca avem putin noroc si suntem atenti, pe un metru patrat putem gasi pana la 100 de exemplare. Le vom aduna fara a le indeparta de pe frunzele pe care le-am gasit si fara sa uitam sa adunam si 1 - 2 saci de frunzar din aceasi zona (sursa de hrana pentru inceput).
Rama de frunzar seamana mult cu rama de pamant. Are un aspect lucios, de culoare purpurie sau rosu-maronie, pe partea ventrala culoarea fiind mai deschisa. Lungimea corpului este de 6- 12 cm, cu o grosime medie de 4 - 6 mm. Apartine de viermii inelati si poseda o formatiune specifica perioadei de maturitate sexuala numita clitelum, care reprezinta o ingrosare tegumentara cu rol in reproducere (v. fig. 1 si 2). Aceasta formatiune are, impreuna cu alte  caractere, un rol important in recunoasterea ei, deoarece indivizii speciei Lumbricus rubellus poseda clitelum numai pe partea dorsala a corpului. Daca se face o observatie la lupa, se constata ca ea se afla situata pe inelele 26-33, caracter propriu speciei respective.
Cresterea ei a fost studiata si perfectionata in scopul obtinerii compostului, in intreprinderile de bio-reciclare a deseurilor vegetale. Spre deosebire de rama comuna (de pamant) prezinta urmatoarele avantaje:
o- traieste la suprafata solului, sau aproape de suprafata;
o- este mai putin sensibila fata de lumina, datorita pigmentarii puternice;
o- se hraneste predominant cu resturi vegetale in descompunere;
o- devine matura reproductiv la aprox. 179 de zile;
o- logevitatea variaza intre 682 - 719 zile;
o- depune 79 - 106 coconi /an /individ;
o- iarna hiberneaza in sol, in mici caverne globulare, la mica adancime (40 – 50 cm);
o- primavara revine la suprafata in stratul de frunzar;
o- daca are hrana suficienta nu migreaza;
o- prin consumarea resturilor vegetale, genereaza un compost de culoare
neagra-bruna, de buna calitate.
Din punct de vedere al pescarului sportiv, nu sunt de neglijat urmatoarele aspecte:
o- tegumentul fiind relativ gros, sta bine pe carlig;
o- rezista mult in apa, inclusiv in apa sarata, fiind viabila si la 3-4 grade celsius;
o -nu are miros neplacut, iar prin intepare sau rupere, nu elimina acel
lichid puternic mirositor caracteristic ramei de balegar;
o- tinut in pamantul in care a crescut, poate fi pastrat in frigider sau la
temperatura camerei, cateva saptamani.
continuare...
Dr. biol. Petru Burian, 14.05.2007